Noul proiect de lege vizează, pe de o parte, extinderea regimului de autorizare a operaţiunilor cu metale şi pietre preţioase, astfel încât prestatorii de servicii din alte state membre UE să poată efectua asemenea operaţiuni pe teritoriul României, deziderat impus de transpunerea Directivei nr. 123/2006, iar pe de altă parte, schimbarea sistemului de marcare a bijuteriilor, fapt neimpus de normele europene şi nici de realităţile româneşti.
Prin proiectul de lege menţionat, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) vizează introducerea „Mărcii de stat – marcă oficiala, protejată prin lege, care se aplică pe obiectele din metale preţioase de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, ca autoritate competentă, înainte de punerea pe piaţa naţională a acestora.“ În legislaţia actuală, marcarea metalelor preţioase reprezintă operaţiunea de atestare a conţinutului de metal preţios fin, prin aplicarea mărcii de titlu, a mărcii de garanţie proprie a producătorului intern, a importatorului şi/sau a vânzătorului cu amănuntul ori, după caz, a mărcii de certificare.
Puzderie de ştampile
Dacă se va decide adoptarea Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea OUG nr. 190/2000, pe o bijuterie din aur se vor aplica: marca de stat, marca de responsabilitate, marca de trasabilitate şi marca de titlu. Aplicarea mai multor mărci pe bijuterii, în special pe cele de dimensiuni mici (ex. pe tija unor cercei), sau care au aplicate deja mărci mai vechi, se va dovedi, în mod practic, imposibilă. Ca o consecinţă suplimentară, operatorul este expus riscului deteriorării obiectelor în timpul marcării. Menţinerea caracterului obligatoriu al mărcii de stat reprezintă o modalitate de creare a unui monopol de stat în acest domeniu, instituind în acelaşi timp o barieră comercială nejustificată.
Studiu de caz
Potrivit proiectului de lege, marcarea cu marcă de stat dureaza 15 zile, existând şi posibilitatea soluţionării urgenţelor într-un termen de 5 zile, în schimbul unei taxe mai mari. Pentru a înţelege implicaţiile acestei măsuri, exemplificăm:
Dacă un bijutier din Turnu Măgurele are o comandă urgentă de două verighete în valoare de 500-600 lei, trebuie să se deplaseze la Bucureşti pentru aplicarea mărcii de stat. Vor fi cel puţin două drumuri, o dată ca să le aducă şi a doua oară să le ridice, în condiţiile în care carburantul auto costa circa 250 lei, iar costul suplimentar se va regăsi în preţul oferit con­sumatorului.
Dacă un bijutier din Turnu Măgurele trebuie să marcheze cu marca de stat stat o cantitate importantă de bijuterii, este obligat să asigure două transporturi de valori la Bucureşti, să plătească o asigurare a transportului, costul marcării în sine, cheltuielile transportului în sine, etc. În situatia în care avea comenzi ferme de onorat, toate datele se vor decala cu timpul necesar marcării cu marcă de stat. În timp, întârzierile cauzate de aplicarea mărcii de stat vor conduce la pierderea clientelei şi, într-un final, la  pierderea businessului în sine. Consecinţa imediată va fi dispariţia celei mai reprezentative părţi a domeniului metalelor preţioase în sectorul privat.
Consecinte la nivelul ANPC
ANPC nu dispune de personal calificat pentru realizarea în timp util a marcărilor. În prezent, la punctele de lucru din teritoriu există, de regulă, câte un singur angajat. ANPC nu are locaţii suficiente în teritoriu. ANPC are doar 20 de puncte de lucru unde se efectuează marcarea, în principalele oraşe ale ţării, zone întinse fiind „neacoperite“, ex: cei din judeţele Teleorman, Giurgiu, Călăraşi şi Ialomiţa nu dispun de dotarea tehnică necesară operaţiunilor de control şi marcare.
Angajarea suplimentară de personal, care trebuie pregătit în materie, reprezintă o iluzie în contextul în care politica Guvernului este de reducere a personalului bugetar. Ca exemplu, deşi obligată să organizeze anual o testare pentru autorizarea în vederea marcării cu marca de garanție proprie, ANPC a refuzat îndeplinirea acestei obligaţii în ultimi trei ani, încălcând astfel prevederile legale în vigoare. În consecinţă, s-a generat o discriminare majoră între operatorii economici autorizaţi şi cei neautorizaţi. În condiţiile necesităţii perfecţionării procedurilor de analiză şi marcare, după modelul statelor avansate în domeniu, bazate pe absorbţia atomică şi spectrometrie, statul ar trebui să investească milioane de euro, fapt irealizabil în condiţiile actuale bugetare.
Statul, promotor al politicii de reducere a cheltuielior, nu este capabil să acopere cheltuielile necesitate de chirii (spaţiile alocate pentru activitatea ANPC sunt, în totalitatea lor, închiriate), sau pentru dotarea cu materiale auxiliare a laboratoarelor agreate de ANPC pentru testare şi marcare cu marca de stat.
Potrivit Proiectului de Lege pentru modificarea și completarea OUG nr. 190/2000, ANPC devine singura autoritate competentă să autorizeze, supervizeze şi să realizeze marcarea cu marcă de stat. În consecinţă, ne aflăm în prezenţa unui monopol, în condiţiile în care scopul promovării de urgenţă a acestui proiect legislativ este implementarea Directivei nr. 2006/123/CE a Parlamentului European a Consiliului privind serviciile în cadrul pieţei interne.
Otilia Sava, partener SCA Ionescu si Sava