Cand legile electorale sunt atacate de speculatii „filozofice”

care au sarit peste limitele competentelor institutionale. Astfel, dupa ce comisia Camerei Deputatilor, care a elaborat proiectul legii pentru alegeri locale, a decis ca publicitatea electorala se va difuza fara limita de timp, la CNA s-a pus la cale o strategie prin care sa se atace aceasta prevedere legala. Ralu Filip, presedintele Consiliului National al Audiovizualului a aratat Consiliului ce trebuie facut: „Nu putem face nimic la Curtea Constitutionala. Singura posibilitate este urmatoarea:

care au sarit peste limitele competentelor institutionale. Astfel, dupa ce comisia Camerei Deputatilor, care a elaborat proiectul legii pentru alegeri locale, a decis ca publicitatea electorala se va difuza fara limita de timp, la CNA s-a pus la cale o strategie prin care sa se atace aceasta prevedere legala. Ralu Filip, presedintele Consiliului National al Audiovizualului a aratat Consiliului ce trebuie facut: „Nu putem face nimic la Curtea Constitutionala. Singura posibilitate este urmatoarea: noi nu recunoastem aceasta prevedere de lege, sanctionam posturile care depasesc 12 minute, acestea ne vor da in judecata, si numai cand avem calitatea de parat, atunci putem sa invocam neconstitutionalitatea acesteia”. „Vrei sa te intorci la barou!?” a intrebat imediat dl Emanuel Valeriu. „Cred ca noi, in momentul in care legea este votata, trebuie s-o aplicam” – a spus mai tarziu Dan Grigore, opiniile ramanand impartite in cadrul Consiliului. Este oare calitatea de parat un defect?!Interesant este de presupus cum s-ar putea produce „nerecunoasterea” unei prevederi de lege de catre o institutie a carei datorie este sa aplice legea: 1 – nu se recunoaste textul publicat in Monitorul Oficial, ca fiind cel autentic; 2 – nu se recunoaste sensul in limba romana a insiruirii de semne grafice din documentul publicat; 3 – nu se cumpara la Consiliul National al Audiovizualului editia respectiva a Monitorului etc. Evident, pentru toate aceste acte de nerecunoastere nu va exista nici un suport procedural in interiorul institutiei. Ele nu vor putea fi decat virtuale. Se va putea utiliza in acest sens cu succes Internetul. Acest „defect de recunoastere” nu este insa decat o fateta a disputei. Tema a starnit si ambitii hermeneutice. S-a teoretizat astfel de catre CNA ideea ca spotul electoral face promovarea unui produs, anume oamenii politici care doresc sa devina consilieri, primari, parlamentari sau presedinte. Politicienii se vad astfel obiectualizati prin calificativul de „produs”, ceea ce le va face desigur dificila comunicarea interpersonala cu alegatorii. O lovitura data curentului filozofic al personalismului… Desi CNA-ul avea la indemana Conventia televiziunii fara frontiere, unde publicitatea este definita ca promovare nu doar a unui produs, ci si „a unei idei sau a unei cauze”. In fine, efortul hermenutic a fost prestat de CNA si ca argument pentru dorinta sa de a interzice publicitatea electorala negativa: „se incalca prezumptia de nevinovatie!”. De parca a face politica inseamna a fi vinovat de aceasta. Orice cetatean onest stie ca vinovatia apare numai ca urmare a incalcarii unei legi. Politicianul nu se va putea ascunde niciodata dupa prezumptia de nevinovatie atat timp cat politica nu va fi tratata ca o incalcare a legii. Abia dupa aceea el se va putea considera nevinovat, si anume numai atat timp cat nu se va putea dovedi ca a facut politica.Pe de alta parte, daca va continua sa considere politicienii drept produse, atunci CNA va trebui sa constate ca legea publicitatii nu interzice publicitatea comparativa, care pune in evidenta defecte, pentru nici un fel de produs, cu conditia ca datele comparatiei sa fie oneste. Altfel, totul nu ramane decat un simplu atac la filozofia fenomenologica, care considera comparatia un mecanism central al cunoasterii, si asta este de fapt important.