Partidul Oamenilor Tineri (POT) – de la ascensiune la prăbușire
În urmă cu doar câteva luni, Partidul Oamenilor Tineri (POT) părea să fie o forță politică proaspătă și promițătoare pe scena legislativă, alimentat de un val suveranist ce promitea să zguduie vechile structuri politice.
Însă, în scurt timp, această speranță s-a transformat într-un declin accelerat, iar partidul s-a trezit aproape dezmembrat, fără un grup parlamentar în Senat și cu un viitor incert.
POT și-a construit succesul inițial prin alianțe strategice, întâi cu Călin Georgescu, un candidat care a dominat primul tur al alegerilor prezidențiale din 2024, iar apoi cu formațiunea AUR, printr-o candidatură comună la prezidențiale alături de George Simion. Această tactică a generat un moment de entuziasm, dar nu a fost însoțită de o viziune politică coerentă sau de un program clar. În realitate, partidul s-a dovedit a fi o platformă construită în jurul unor lideri carismatici, dar lipsiți de o doctrină reală și cu o structură internă fragilă.
Președintele formațiunii, Anamaria Gavrilă, fostă membră AUR, a fost una dintre figurile centrale ale acestui experiment politic. Plecarea ei din AUR, cu promisiunea unei noi perspective pentru România, nu a făcut decât să dezvăluie o conduită marcată de contradicții și gafe publice care au slăbit imaginea partidului.
POT, acuzat de lipsă de substanță
De la început, POT nu a reușit să convingă prin politici concrete. Pe site-ul partidului, misiunea se reducea la formulări vagi despre „lăsarea unei țări mai bune”, fără detalii privind strategii economice, sociale sau externe. Când a fost întrebată despre programul lui Georgescu, Gavrilă a evocat „iubirea de semeni”, un concept dificil de tradus în măsuri politice realiste.
Mai mult, declarațiile publice ale liderului au fost adesea surse de controverse. Într-un moment, a negat folosirea termenului „soroșist”, deși anterior îl invoca în discursuri împotriva adversarilor politici. Alte afirmații privind pacea și nevoia de dezarmare au părut naive sau dezinformate, în contextul tensiunilor regionale.
Atitudinea sa agresivă față de jurnaliști, colegi parlamentari și chiar membri ai propriului partid a creat un climat ostil și a condus la o serie de conflicte publice și plecări din formațiune.
Una dintre problemele majore ale POT a fost caracterul său nepotist. Pe listele partidului au fost incluși membri ai familiei liderului – sora și partenerul Anamariei Gavrilă – alături de alte persoane cu legături personale, dar fără pregătirea necesară pentru funcții publice. Controverse precum CV-ul controversat al senatorului Paul-Ciprian Pintea au subminat și mai mult credibilitatea partidului.
Pe fondul tensiunilor interne, șase deputați și doi senatori au părăsit formațiunea în ultimele săptămâni, invocând „dictatura internă”, lipsa de transparență și autoritarismul președintei. Demisiile au dus la desființarea grupului parlamentar în Senat, ceea ce reprezintă o lovitură serioasă pentru POT.
POT, un partid fără direcție
Politologii analizează evoluția rapidă a POT ca pe un episod tipic al politicii moderne, în care partidele ad-hoc, create în jurul unor figuri carismatice sau valuri electorale temporare, se prăbușesc la primul test al coeziunii interne și al maturității politice.
POT a fost în esență o formațiune construită pe numele lui Călin Georgescu, fără o ideologie clară, fără o bază solidă și cu o conducere concentrată în jurul Anamariei Gavrilă, al cărei stil autoritar și comportament conflictual au grăbit colapsul partidului.
„A fost, pur și simplu, un partid ad-hoc care a apărut urmare a valului lui Călin Georgescu. În afarǎ de un naționalism sterp, partidul, la fel ca AUR, nu are niciun fel de doctrinǎ, de element important. Ele erau un partid de lider, iar liderul era același. Așa cǎ întrebarea este de ce existǎ POT (…) «Deus otiosus» – creatorul se retrage din creație, face creația și apoi se retrage din ea, așa s-a întâmplat şi cu Călin Georgescu, adicǎ pe numele lui s-a construit POT, nu s-a știut ceva despre el înainte de parlamentare, și care a avut succes tocmai fiindcă era considerat ca fiind partidul lui Călin Georgescu. Era un partid de familie, doamna Gavrilă si-a pus soțul, și-a pus sora și alte rude pe liste. Ori în momentul în care a dispărut liderul, o parte dintre cei care nu făceau parte din familie s-au reorientat, pentru ei a fost un ascensor social și economic extraordinar”, a explicat Andrei Țăranu.
În contrast, AUR, care a avut o structură mai complexă și o poziție mai bine definită pe scena politică, a reușit să se stabilizeze și să reziste provocărilor. În timp ce AUR a negociat și a încercat să modereze unele ieșiri, POT s-a fragmentat sub povara unui management defectuos și a unei lipse totale de strategie pe termen lung.
„Fără îndoială cǎ doamna Gavrilă are are o atitudine agresivǎ. Eu nu am văzut partidul sub conducerea ei, pentru cǎ partidul ǎsta, practic, nu existǎ. Este mai degrabă un fel de balon de săpun. Cǎ doamna Gavrilă are o atitudine autoritară este mai mult decât evident. Felul cum s-a comportat cu presa, chemând poliția sǎ vǎ dea afarǎ din Parlament, declarațiile acelea la limita fascismului «ar trebui sǎ plecați, că altfel o să am eu grijă de voi, sǎ nu mai existe picior de presă», arată un caracter extrem de agresiv și din violent al acestei doamne”.
