Asistăm zilele acestea la o forfotă tot mai mare pe scena politică. Miza este un buget intitulat “al românilor” propus de o uniune mai degrabă socialistă, decât liberală. Un buget vârât cu de-a sila pe uşa Parlamentului pentru a fi dezbătut de formă cu opoziţia, cu partenerii sociali şi cu societatea civilă. Buget care, chipurile, a fost negociat şi impus de FMI şi de Uniunea Europeană unei ţări în care guvernul pare a fi o marionetă de cârpă, incapabil de reforme şi privatizări şi concentrat doar pe acomodat veniturile la nivelul cheltuielilor tot mai mari ale unui stat parcă aflat în permanentă campanie electorală fără ca din această confruntare să rezulte vreodată o clasă politică mai responsabilă şi mai întoarsă cu faţa spre cetăţeanul plătitor de biruri şi mereu suspectat de evaziune.

Acest buget, aşa cum este el adus în faţa românilor, nu are nici una dintre virtuţiile cu care încearcă să ne îmbete actualii guvernanţi care au dat “mâna peste ţară”, doar le-o ieşi şi de data aceasta şmecheria:

– Se spune despre el că este un buget de creştere: cum poţi miza pe o creştere economică în condiţiile în care nu micşorezi nici o taxă, introduci simultan taxe noi pe activele fixe (bunuri de capital), introduci o mărire de acciză la combustibili, care sunt incluşi în orice bun care se produce în această ţară? În condiţiile în care în România se produce cu de 2 – 3 ori mai multă energie o unitate de PIB decât Germania, orice taxă suplimentară pe producţia de energie sau pe resursele energetice se va vedea imediat în costurile de producţie. Consecinţa va fi diminuarea investiţiilor (pierderi de locuri de muncă), diminuarea consumului de combustibili (pierderi de locuri de muncă şi disconfort pentru populaţie), pierdere de competitivitate pentru tot ceea ce înseamnă sectoare intensive în combustibil (agricultură mai ales). Introducând şi salariul minim pe economie mai mare cu 100 lei pe net, vei pune o presiune de înca 86 lei taxe pe muncă lunar pentru fiecare angajat pe care îl plăteşti cu salariul minim pe economie. Acest lucru va face ca, pe an, efortul suplimentar pe fiecare angajat să fie de circa 2.232 lei, adică de aproape 500 de euro pe fiecare angajat. Industriile intensive în muncă (textile, pielărie, agricultură, turism) vor suferi enorm de pe urma acestei măsuri. În loc de creştere economică vom avea mai degrabă contracţie. Mai degrabă, creşterea aceasta de taxe pe care se bazează proiecţia de buget de anul viitor ne poate împinge în recesiune din acest echilibru precar pe care îl avem de vreo câţiva ani.

– Guvernanţii trâmbiţează pe la toate colţurile că acest buget va pune capăt austerităţii din anii anteriori: e clar că atunci când aduni cheltuielile de funcţionare a statului (incluzând aici şi companiile de stat) şi iesi pe deficit ai ca soluţie fie îndatorarea, fie creşterea taxelor. Acest buget va miza şi în 2014 pe ambele. Adică va transfera austeritatea dinspre politicienii conectaţi cu toate ventuzele la robinetul de bani ai statului spre contribuabil: taxele măite ne vor diminua din puterea de cumpăare ş vom fi nevoiţ să e restructură consumul (mergem mai puţn cu maşna,de exemplu),iar datoria publică ne va determina în viitor să fim mai austeri când vom fi obligaţi să returnam datorii acumulate de politicieni.

– Acest buget este un buget electoral destinat unui an electoral în care guvernarea actuală vrea să pună mâna pe toată puterea politică (un lucru normal dealtfel în bătăliile politice). De ce este un buget electoral? Simplu, pentru că măririle de fonduri produse prin acest buget nu au vizat domenii cum ar fi educaţia sau sănătatea, unde falimentul e foarte aproape (ambele domenii sunt subfinanţate de ani buni şi sacrificate de toate guvernările). Dacă alocarea s-ar fi făcut pe procentele prevăzute în lege pentru aceste domenii, posibilitatea de a deturna fonduri ar fi fost semnificativ mai redusă. Şi atunci Guvernul a decis că este nevoie de majorări de fonduri acolo unde poate controla politic alocarea resurselor.

Guvernul încearcă pe toate canalele să grăbească adoptarea acestui buget încercând să elimine din faşă orice opoziţie potenţială. A trecut la coarda sensibilă a populaţiei prin manipulări de doi bani: brusc avem depreciere a cursului de schimb, se va scumpi datoria pe care am putea-o contracta de pe pieţele internaţionale sau vom avea probleme cu fondurile europene. E drept că pensiile nu vor putea fi mărite, salariul minim nu poate fi mărit, debutanţii nu vor fi premiaţi. Dar nici taxele nu vor creşte, şi nici fondurile electorale, cu care vine la pachet acest buget, nu vor fi alocate cu uşurinţă. Acest buget este mai degrabă un buget împotriva românilor, decat un buget al românilor. Decât cu un astfel de buget sau cu FMI, mai bine fără.

Cristian Paun este conferenţiar doctor la Academia de Studii Economice (ASE) Bucureşti si autorul blogului economic https://cristianpaun.finantare.ro