Transformarea Fondului de Garantare a Asiguraților într-un organism independent, similar Fondului de Garantare a Depozitelor, înființarea unui vehicul financiar pe modelul băncii-punte şi limitarea sumelor ce urmează a fi primite de creditori în cazul falimentului unui asigurător, la 450.000 de lei, sunt demersurile prin care Autoritatea de Supraveghere Financiară încearcă să salveze companiile de asigurări aflate în dificultate. Prețul pe care piața și asigurații îl vor plăti în cazul în care cele trei propuneri devin literă de lege (înființarea vehiculului financiar a fost deja aprobată prin ordonanță de urgență) este atât de mare însă, încât nu justifică îndârjirea ASF și a Guvernului de a evita, indiferent de costuri, căderea companiilor aflate în dificultate, după cum arată specialiștii consultați de Capital. 

Principalele nume vizate de planurile autorităților sunt Astra Asigurări şi Carpatica Asig, prima dintre ele aflată în administrare specială, iar cea de-a doua  sub un plan de redresare. Potrivit ultimelor estimări ale ASF, Astra ar avea nevoie de un aport suplimentar de capital de cel puţin 1,2 miliarde de lei, în timp ce la Carpatica este nevoie de circa 100 de milioane de lei. În niciunul dintre cele două cazuri, acționarii majoritari, Dan Adamescu și, respectiv, Ilie Carabulea, nu și-au arătat disponibilitatea de a aduce majorările de capital necesare. Președintele ASF, Mișu Negrițoiu, a arătat recent că Astra a stârnit interesul a „cel puțin cinci investitori“, companii de pe trei continente. Tot din zona ASF  au apărut însă informații că cel puțin unul dintre potențialii investitori a cerut ASF să „curețe“ Astra înainte de preluare.

Pierderi certe contra unui viitor incert

Modificările legislative propuse sau doar susținute de ASF deschid posibilitatea aplicării unui astfel de plan, pe care nu l-a exclus nici Mișu Negrițoiu. Fondul de Garantare a Asiguraților dispune de peste 217 milioane de euro, bani strânși din cotizațiile asigurătorilor și destinați în prezent exclusiv despăgubirii asiguraților în ipoteza unui faliment. În cazul în care Fondul va căpăta un statut juridic propriu, așa cum prevede un proiect legislativ, cel puțin o parte din acești bani vor putea fi utilizați pentru a recapitaliza compania cu probleme.

Mai mult, aceeași propunere susține limitarea sumelor plătite către clienți și alți creditori, în caz de faliment, la doar 450.000 de lei, fapt care reduce semnificativ cheltuielile de „curățare“ .  Pentru salvarea unei singure companii, însă, vor plăti nu doar toate celelalte firme de asigurare din România, ci și o bună parte a clienților lor. „Poți interveni cu o lege peste o Directivă Europeană? Limitarea despăgubirilor la circa 100.000 de euro încalcă Directiva RCA. Ce se va întâmpla cu daunele provocate în alte țări de mașini înmatriculate în România? Pe Carte Verde, limitele maxime sunt cele pe care le știm, adică până la cinci milioane de euro în cazul despăgubirilor pentru daune morale și vătămări corporale. Totuși, până și această situație să spunem că ar putea fi reglementată prin capitalizarea Biroului Auto Român sau a Fondului pentru Victimele Străzii, deși tot bani în plus înseamnă, există însă o categorie de pierderi concrete și cuantificabile pe termen scurt. Ce facem cu datoriile pe care o companie ca Astra le are către celelalte societăți de asigurare în contul regreselor? Sunt companii care au de primit milioane de euro. Ele vor primi doar 100.000 de euro? Dar cu dosarele aflate deja în instanță unde familiile victimelor din accidente se judecă pentru despăgubiri uneori de peste 1 milion de euro. Astra este campioană și în acestă privință. Alte pierderi impuse prin lege“, comentează un avocat specialist în asigurări. 

Potrivit ultimelor date, un număr de patru societăți de asigurare aveau de primit în jur de 25  de milioane de euro de la alți trei asigurători, sub formă de regrese (daune plătite de asigurătorii emitenți de CASCO șoferilor nevinovați implicați în accidentele rutiere). Din informațiile noastre, aproximativ jumătate din această sumă este datorată de Astra Asigurări. 

Prea mare pentru a muri înseamnă să trăiești pe banii altora?

Pierderile generate firmelor de asigurare nu vor întârzia să se vadă, direct și indirect, în buzunarul clienților. „Dacă acele firme de asigurare care au de încasat de la Astra milioane de euro nu vor mai primi banii, cum credeți că îi vor recupera? Dacă Fondul de Garantare va deveni independent, va avea cheltuieli mai mari. Dacă banii disponibili vor fi utilizați și pentru altceva decât despăgubirea clienților, ei nu vor fi suficienți. Asta înseamnă că va fi mărită contribuția. Legea permite majorarea acesteia până la 10% din primele brute subscrise, față de doar 1% în prezent. Cum își vor recupera companiile banii? Prin creșterea prețurilor, desigur“, arată un alt specialist în asigurări.

Toate aceste efecte negative asupra celor pe care ar trebui să îi protejeze, prin lege, nu par să îi impresioneze pe membrii ASF.  Pentru aceștia, principalul argument rămâne dimensiunea semnificativă a companiei Astra și, implicit, „riscul sistemic“ pe care aceasta îl generează. Totuși, nici această abordare, preluată ad literam din sistemul bancar, nu se susține. „Am impresia că cei care se ocupă cu astfel de propuneri habar nu au cu ce se mănâncă asigurările, chiar dacă lucrează la ASF. O companie de asigurări nu este o bancă. În primul rând, pentru că ea nu atrage depozite. În cazul băncilor, lucrurile sunt foarte clare. Clientul știe câți bani a depus și cât are de luat. În asigurări nu este deloc așa. În fapt, de cele mai multe ori, clienții nu ajung să primească bani pentru simplul motiv că riscul asumat nu se petrece. Dacă s-ar întâmpla altfel, toate firmele de asigurare ar intra în faliment. Pot apărea situații când o firmă considerată mică se orientează atât de prost încât are de plătit despăgubiri peste una de dimensiuni mari. Chiar au existat și există astfel de situații. De aceea este greu de explicat cum împarți firmele de asigurare în firme care generează risc sistemic și cele care nu o fac“, arată un director din asigurări. 

În istoria asigurărilor din România, au mai existat situații când companii de asigurare au intrat în faliment. Cele mai cunoscute dintre acestea sunt cazurile Metropol și Grup As. Acestea au avut o poziție semnificativă pe piața de Carte Verde, pe atunci separată de RCA, și au intrat în faliment, iar creditori lor au fost, până la urmă despăgubiți, chiar în condițiile în care atunci nu exista un Fond de Garantare.

Părțile bune vândute, părțile proaste plătite de noi toți

În același spirit, provenit din comparația cu sistemul bancar, vine și cea mai nouă propunere legislativă în domeniul asigurărilor. Un proiect de ordonanță de urgență, publicat pe site-ul Guvernului, propune constituirea unui organism punte care să aibă posibilitatea să administreze societățile de asigurare cu probleme. Potrivit proiectului, respectivul organism (similar băncii-punte) ar urma să aibă posibilitatea de a selecta din portofoliile firmei de asigurare cu probleme acele zone care pot fi valorificate, lăsând părțile proaste (generatoare de daune) pentru Fondul de Garantare a Asiguraților. În acest fel, vehiculul-punte va putea convinge mai ușor eventualii potențiali investitori.

„Este o propunere profund discriminatorie. Proiectul aproape că pare făcut cu dedicație. Sunt atât de multe propuneri derogatorii, încât pare că legislația din asigurări este făcută să fie încălcată. O astfel de instituție nu ar însemna decât costuri în plus“, mai spun specialiștii consultați de noi.

Te-ar putea interesa și: