Internetul sau banii sunt doar doua aspecte ale globalizarii. Un fenomen care are atat sustinatori, cat si denigratori. Cele doua institutii financiare (FMI si Banca Mondiala) sunt, ele insele, instrumente ale globalizarii. Intr-un interviu acordat unui post de televiziune international, cei doi reprezentanti ai FMI si BM au afirmat ca fenomenul globalizarii „nu trebuie oprit” si ca organismele internationale sunt preocupate de tarile sarace.
Daca ar fi sa luam in seama aceste declaratii, vizita la Bucuresti a lui Emanuel Zervoudakis nu ar trebui sa fie decat o simpla formalitate. S-ar parea ca indiferent de marimea deficitului bugetar, de cresterea salariilor bugetarilor sau din regiile autonome, Romania va reusi sa prelungeasca acordul de imprumut cu FMI. Doar ca si la FMI, ca si in Romania: pana la Dumnezeu, te mananca sfintii. De aceea, reprezentantul FMI a luat, ca de obicei, bugetul de stat la puricat. Iar o prelungire a acordului nu va aduce neaparat si bani pentru Romania.
De ce se tem unii de globalizare? Motivul este deschiderea pietelor. Tarile slab dezvoltate cred ca ar putea deveni doar piete de desfacere. Spre exemplu, compania americana General Electric a avut venituri, in anul 1999, de 112 miliarde dolari. O parte din acesti bani au fost castigati pe seama globalizarii. Cu sau fara voia noastra, valul globalizarii va ajunge si in Romania. Daca statul nu pare a reusi sa-i convinga pe reprezentantii FMI sa dea banii, cetatenii lui se dovedesc mult mai iscusiti. In anul 1999, romanii care au lucrat in Israel au adus in tara, doar prin Banc Post, 42 milioane dolari. Daca ar fi sa socotim si cu cat se intorc concetatenii nostri care lucreaza prin Europa, la negru sau la oficial, vom ajunge la o cifra mult mai mare decat cea pe care FMI a binevoit sa ne-o imprumute. Inca o data se dovedeste ca romanii au simtul afacerilor, in vreme ce statul sufera de mari lipsuri la acest capitol.