Să fiu sincer, am zâmbit puțin când am văzut titlurile privind „normalizarea” relațiilor cu Armenia. În mod normal, pentru normalizare, este nevoie ca inițial ceva să fi fost normal, apoi anormal și abia după aceea vine normalizarea, adică revenirea la normal. Este nevoie să faci o comparație cu ceva din trecut, arată Haberturk.

Dar noi nu am avut relații bune cu Armenia și cu armenii de-a lungul istoriei Republicii. Dar a venit vremea stabilirii de bune relații și în curând vor fi făcuți noi pași. La Ankara va fi constituit un grup de lucru până pe 20 ianuarie 2022. Și de cealaltă parte vor fi numiți reprezentanți speciali. Există șapte candidați importanți la Ankara care pot deveni reprezentanți speciali. Până în mai 2022, va fi stabilită o foaie de parcurs în trei etape privind normalizarea relațiilor.

Responsabili de la Erevan cu care am discutat spun că guvernul condus de Nikol Pașinian susține dezvoltarea relațiilor cu Turcia, fără a pune pre-condiții. Din 15 ianuarie 2022 se vor constitui un grup de lucru și un secretariat care va lucra direct cu Pașinian. Erevanul va alege un reprezentant special și va forma o echipă care să discute cu Turcia despre interesele comune, lăsând deoparte dimensiunea istorică a relațiilor diplomatice. Reprezentanții vor fi anunțați de cele două părți după ce se va obține un consens.

Erevanul dorește să pornească la drum din 20 ianuarie. Ankara însă nu pare că este foarte dornică în acest aspect. Dacă lucrurile merg cum trebuie, la început vor fi deschise curse charter. Adică din luna martie, Armenia ar putea să își tragă sufletul. Va conta mult deschiderea coridorului Azerbaidjan-Nahcivan-Turcia, în privința căruia administrația din Armenia și-a dat cuvântul în vremea războiului din Karabah. Ankara își dorește ca acest coridor să fie deschis prin mai-iunie. O a treia etapă este reprezentată de relațiile economice… În acest aspect sunt așteptate evoluții începând din luna iulie.

Primele demersuri diplomatice între Ankara și Erevan au început în 2009. Demersul, care nu includea un calendar privind soluționarea problemei Karabah, a generat reacția Azerbaidjanului. Dar între timp, condițiile regionale s-au schimbat foarte mult. În urma medierii Statelor Unite, rusofilul Serj Sarkisyan a fost convins. Prima dată trebuiau să fie deschise porțile, apoi să înceapă relațiile. Însă Sarkisyan, care avea sprijinul Rusiei, nu a mai dat înapoi în privința Karabah.

Acum însă există un tablou foarte diferit. Pașinian, susținut de vest și de SUA, încearcă să normalizeze relațiile cu Turcia prin presiunile și medierea Rusiei. Pașinian, care a pierdut Karabahul și a rămas cu o armată slăbită, a obținut sprijinul vestului și a reușit să câștige alegerile în fața lui Sarkisyan, susținut de Moscova, și a altor politicieni mai vechi.

Relațiile din Turcia

Pașinian este acum mai liniștit dar nu vrea să trăiască rupt de lume, confruntat în fiecare moment cu riscul unui puci al grupărilor ultra-naționaliste pro-ruse. De când a fost ales și până în prezent, a încercat de patru ori să stabilească relații cu Turcia.

În tot acest timp, trebuie să luăm în calcul și reacțiile posibile ale Iranului. Administrația de la Teheran nu agreează ca Azerbaidjanul și Turcia să fie influente în Caucaz. Din acest motiv, nici normalizarea relațiilor dintre Armenia și Turcia nu convine calculelor regionale ale Teheranului.

Trecând la Europa și la diaspora armeană… La Bruxelles a avut loc o întâlnire importantă. Cu o zi înainte de summitul Parteneriatului Estic, din 15 decembrie, la care participă Ucraina, Georgia, Moldova, Azerbaidjan și Armenia, lideri azeri și armeni s-au întâlnit cu președintele Consiliului European.

Armenia este o țară săracă și închisă pe uscat. Azerbaidjanul este bogat și are deschidere la Marea Caspică. Armenii nu mai vor să trăiască închiși și izolați în regiune. Numai că diaspora încearcă să facă presiuni asupra Erevanului. În statul California din SUA, unde trăiește o importantă parte a diasporei, armenii protestează și cer să fie suspendate acordurile de pace și de încetare a focului dintre Azerbaidjan și Armenia. Și în unele organe de presă ale diasporei care emit în Europa se afirmă că sunt încălcate condițiile acordului stabilit prin medierea Rusiei. 

Examenul dificil al lui Pașinian abia acum începe.

Se caută o soluție regională

Cu câteva zile în urmă au avut loc întâlniri în format 3+3, cu participarea adjuncților miniștrilor de Externe din cinci țări, având ca obiectiv identificarea unei soluții pentru procesul din regiune. La prima sesiune a Consultărilor Regionale în format 3+3 au participat, pe lângă Turcia și Rusia, Azerbaidjan, Armenia și Iran.

Chiar dacă ar înceta conflictul dintre Armenia și Azerbaidjan, situația tot nu pare atât de stabilă. Tensiunea la frontieră crește uneori. Acordul tripartit încă nu este pus în practică. O altă problemă importantă este că Georgia nu participă la platforma Consultărilor Regionale în format 3+3. Georgia nu vrea să se așeze la masa negocierilor cu Rusia până nu este rezolvată problema Abhaziei și Osetiei.

Dacă formatul 3+3 are succes în soluționarea conflictelor locale, va ajuta regiunea să își poată dicta propria politică la nivel internațional. Relațiile cu Erevanul trebuie evaluate și din această perspectivă.

Adică în normalizarea relațiilor cu Armenia nu vor conta doar declarațiile de bune intenții și eforturile Armeniei și ale Turciei, ci și dinamicile regionale.