Astfel, conform proiectului, vor avea întâietate despăgubirile în natură, care, la nivel local, vor trebui să fie realizate până la 1 ianuarie 2016. Procesul de despăgubire va avea mai multe etape, sau va putea îmbrăca mai multe forme, în funcție de decizia autorităților: restituire în natură pe plan local, compensarea prin puncte decisă la nivel central, licitații cu acele puncte pentru imobile din fondul național şi, abia din 2017, valorificarea punctelor în numerar. Guvernul a realizat acest proiect de lege în urma deciziei-pilot a CEDO, prin care s-a solicitat României să stabilească, până la sfârşitul lunii aprilie 2013, un nou sistem previzibil şi echitabil de acordare a despăgubirilor. Această decizie obligă statul român să remedieze problema restituirilor, în sensul respectării drepturilor fundamentale şi instituirii unui mecanism funcțional de retrocedare şi compensare. De altfel, România a avut la dispoziție mai mult de 18 ani, în cazul legii fondului funciar, pentru a găsi soluții cu privire la problema restituirii imobilelor şi terenurilor confiscate în mod abuziv. Proiectul de lege poate fi deci privit ca o încercare a României de a clarifica şi de a corecta aceste probleme. Totuşi, în opinia noastră, este extrem de probabil ca forma actuală a proiectului să ducă la îngreunarea şi întârzierea rezolvării dosarelor de despăgubire, şi nu la soluționarea acestora într-un mod rapid şi echitabil.

Comisii locale
Proiectul de lege prevede existența unor termene de soluționare a dosarelor, şi, de asemenea, inventarierea terenurilor care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe fiecare unitate administrativ teritorială de către o comisie locală, constituită prin ordin al prefectului. Destinația finală care poate fi dată acestor terenuri reprezintă o noutate interesantă a proiectului. Astfel, terenurile puse la dispoziția comisiilor locale în vederea finalizării procesului de restituire, dar nerestituite până la data de 1 ianuarie 2016 intră, de drept, în Fondul Național. Ele vor putea fi valorificate cu ajutorul punctelor acordate potrivit prevederilor proiectului. Patrimoniul Fondului Național va deveni, cu siguranță, extrem de atrăgător pentru investitorii imobiliari, miza fiind reprezentată, după unele estimări, de terenuri și păduri în valoare de 11 miliarde de euro. În tot acest timp, foştii proprietari sau moştenitorii lor se luptă cu meandrele birocratice ale sistemului. Procedura de soluționare a dosarelor va fi îndelungată şi complicată: după analiza dosarelor şi deciderea unor soluții de către autorități (în termen de maximum trei ani), documentația va merge la prefectură pentru reanalizare şi avizare (aceasta ar putea dura încă şase luni).
După avizare, dosarele vor fi (din nou) analizate de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, instituție care înlocuieşte Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi va funcționa în subordinea Cancelariei primului-ministru. Aceasta va face analiza într-un termen de maximum cinci ani. Putem conchide, deci, că evaluarea dosarelor de către trei instituții va face ca întreaga procedură să devină extrem de greoaie şi lentă, întârziind semnificativ procesul de despăgubire.

Termene
Impunerea unor termene noi pentru soluționarea dosarelor de restituire (în cazul fericit al restituirii în natură) sau a modalității de valorificare a unor drepturi câştigate (puncte acordate prin decizia de compensare) poate fi considerată o măsură abuzivă. După zece ani de demersuri şi tergiversări, persoanele îndreptățite la restituire nu-şi vor primi drepturile, ci noi termene. Mai mult, ca şi cum impunerea unor termene mai lungi şi a unor modalități anevoioase de valorificare a unor drepturi nu ar fi fost suficientă, restituirea în natură a unui imobil este condiționată de rambursarea de către noul proprietar a valorii îmbunătățirilor necesare şi utile aduse imobilului respectiv de către deținător. Acestuia din urmă îi este recunoscut un drept de retenție asupra imobilului, până la rambursarea integrală a valorii îmbunătățirilor aduse acestuia. Cu alte cuvinte, persoana îndreptățită devine, până în momentul plății, proprietar neposesor, căruia îi este îngrădit dreptul de a se bucura de atributele conferite de dreptul de proprietate. Cel mai probabil, valoarea îmbunătățirilor va fi stabilită de instanța de judecată, ceea ce presupune timp şi bani. Este lesne de presupus că deținătorii imobilelor, prevalându-se de prevederile conținute în acest proiect, vor ridica pretenții financiare consistente în legătură cu îmbunătățirile aduse imobilului. 
Aşadar, rolul acestui proiect este, teoretic, de a oferi foştilor proprietari/moştenitorilor acestora măsuri rapide, concrete şi echitabile de a-şi recupera bunurile/terenurile. Se pare însă că formula actuală propusă de executiv nu face decât să îngreuneze şi să complice şi mai mult acest sistem. De altfel, în aceste condiții, nu este de mirare că asociațiile foştilor proprietari sunt nemulțumite de actualul proiect, considerând că acesta poate da naştere unor abuzuri, fapte de corupție şi discriminări.
Camelia Floca,
Senior Associate, Dragne şi Asociaţii