Printre altele s-a spus de TVA datorat doar la încasarea (şi nu la emiterea) facturilor pentru firme mai mici, s-a propus un mecanism mai complicat de reducere a TVA la 9% pentru anumite produse agricole, s-a menţionat o amnistie fiscală parţială pentru anumiţi datornici la buget etc. Orice facilitate fiscală pe timp de criză sună bine şi oarecum chiar peste aşteptări. Întrebarea e dacă aceste facilităţi sunt potrivite şi dacă chiar o să funcţioneze aşa cum se intenţionează. De exemplu, să o luăm pe prima facilitate propusă: din septembrie 2012, firmele cu cifra anuală de afaceri până la 500 de mii de euro ar datora TVA la stat doar atunci când îşi încasează facturile de la clienţi şi nu când le emit. Condiţia principală, şi de altfel firească, e ca aceste tranzacţii să fie rulate prin bancă şi nu în numerar.
Problema atacată e blocajul financiar care afectează mii de contribuabili mici şi mijlocii atunci când clienţii întârzie plata facturilor (şi desigur a TVA aferente). Însă Fiscul nu aşteaptă şi pretinde plata TVA odată ce e emisă factura. Acest lucru duce la costuri financiare mai mari, împrumuturi scumpe la bănci, reacţia în lanţ de întârzieri la plata furnizorilor, câteodată şi intrarea în insolvenţă. Aşadar, orice soluţie aici e mai mult decât binevenită. Dar oare soluţia propusă e potrivită? Şi aici de fapt e o discuţie mult mai complexă decât pare la prima vedere. De ce? Deoarece un asemenea sistem e dificil de implementat. Gândiţi-vă că se creează două mari categorii de plătitori de TVA: cei până la 500 de mii de euro pe an şi cei peste, iar fiecare categorie are un set distinct de reguli de plată a TVA.
Regula diferă nu doar când se plăteşte TVA la stat, dar şi când se exercită dreptul de deducere a unei TVA facturate de furnizor. Oricine va primi o factură va trebui să afle în ce categorie se află respectivul furnizor ca să ştie dacă are dreptul să deducă TVA imediat sau numai după o perioadă de timp. Ce se întâmplă dacă furnizorul „migrează“ dintr-o categorie în alta în cursul anului etc.? Şi aşa sistemul de TVA european preluat de noi nu e deloc simplu (TVA e chiar cea mai complexă taxă pe care o avem), dar cu această măsură o să se complice şi mai mult. Orice complicaţie în plus e menită să provoace, pe de o parte, abuzuri în cadrul controalelor fiscale şi, pe de altă parte, să deschidă multe portiţe de evaziune fiscală. Nu cred că e un rezultat dorit de cineva şi de aceea este nevoie de o discuţie şi o analiză serioasă înainte să se ia vreo măsură pe care mulţi apoi să o regretăm.
Ca să fiu corect, trebuie să precizez că această soluţie a fost rulată în câteva ţări în UE, de exemplu în Belgia. Însă ea întotdeauna a fost văzută ca o excepţie de la regulă şi a fost limitată doar la câteva domenii de activitate, fără un impact general major. În România însă se intenţionează cu totul altă anvergură. În plus, dacă ar fi o măsură simplă, eficientă, benefică tuturor şi uşor de implementat, de ce nu s-a făcut până acum?
Desigur, e mai uşor să critici decât să iniţiezi ceva. Mai ales într-o zonă atât de sensibilă şi întotdeauna controversată cum e fiscalitatea. Însă e foarte important ca orice măsură fiscală, inclusiv una în favoarea contribuabilului, să fie foarte atent analizată, iar decizia luată, fără pripă. Doar în acest fel putem evolua către o legislaţie fiscală mai uşor de înţeles şi aplicat.
Alex Milcev este consultant fiscal şi partener Ernst&Young