Nicoleta G. este în principiu un client ideal pentru o bancă. Ea lucrează ­într-o multinaţională de mai mulţi ani, are un salariu care depăşeşte lejer 1.000 euro, iar imobilul pe care îl poate aduce ca garanţie la bancă este evaluat la peste 100.000 euro. Are un credit de consum cu un sold de 15.000 euro folosit în scop imobiliar, iar acum ar dori să acceseze încă 20.000 euro pentru finalizarea casei şi alte îmbunătăţiri locative. Practic, ar avea nevoie de un credit de nevoi personale de 35.000 euro, pentru care vrea să garanteze cu imobile şi terenuri de peste 100.000 euro. Cu un asemenea profil, pe ea s-ar fi bătut orice bancă din Occident. În România, ea a bătut la porţile băncilor şi nu a găsit nicio soluţie. Cum este posibil, ca în criză de clienţi solvabili, să nu existe soluţii adecvate de finanţare pentru clienţii ideali?
Răspunsul stă în prudenţa nenuanţată şi relativ excesivă a BNR la adresa creditării persoanelor fizice. Astfel, din dorinţa de a evita efectele negative pe care le-a avut creditarea nesăbuită din 2006-2008, regulamentul BNR a lovit chiar şi în clienţii cei mai solvabili. O parte din ei se găsesc acum captivi în credite pe condiţii dezavantajoase, alţii nu îşi pot continua proiectele începute, iar alţii nu au posibilitatea de a demara proiecte mai consistente.
Un alt caz care bate la ochi este cel al unei familii care are venituri lunare de 12.300 lei (peste 2.600 euro), cu solduri totale de refinanţat de 277.000 euro. Deşi vorbim de venituri atât de mari şi de posibilitatea de a aduce trei imobile în garanţie, această familie nu se încadreză pe noile norme decât la un ipotecar de 78.700 euro şi un credit de nevoi personale cu ipotecă de 46.800 euro (luat în lei), adică nici măcar la jumătatea expunerii, spune brokerul de credite Kiwi Finance.
„Cea mai neplăcută situaţie este cea în care se află clienţii captivi în credite de nevoi personale cu ipotecă pe condiţii foarte proaste. Chiar dacă în piaţă există oferte cu costuri foarte bune, ei nu se pot refinanţa din cauză că gradul de îndatorare a scăzut foarte mult, de la 60%-65% la 35%-40%, prin încorporarea şocurilor de curs, venituri şi dobândă“, spune Traian Stancu, directorul comercial al Kiwi Finance.
De altfel vorbim de clienţi de genul Nicoletei, cu venituri şi cu garanţii, cărora le sunt limitate semnificativ investiţiile majore, întrucât nu pot lua bani decât pe maximum cinci ani.
„E o falsă percepţie că şi-a luat careva credit de nevoi personale cu ipotecă în principal pentru televizoare. Majoritatea au fost folosite în principal în scop imobiliar, iar acum le este limitat accesul“, spune Stancu.
Ce aşteaptă piaţa de la BNR
„BNR ar trebui să excludă restricţiile legate de gradul de îndatorare pentru refinanţările sold pe sold, dacă prin această operaţiune se obţine o scădere a gradului de îndatorare“, e de părere Stancu.
Băncile au sesizat blocajul pe acest segment şi au înaintat propuneri prin Asociaţia Română a Băncilor (ARB) către BNR. Deocamdată, discuţiile sunt în aşteptare, fiind posibil ca în aceste momente BNR să fie mai degrabă preocupată de tensiunile pe cursul de schimb. În sucursalele bancare toată lumea aşteaptă cu optimism o viitoare relaxare.
„După ce că portofoliile băncilor sunt tensionate din cauza gradului de îndatorare prea mare, regulamentul elimină supapa detensionării prin refinanţare mai avantajoasă. Ar trebui să se revizuiască prevederile pe zona creditelor garantate cu ipotecă, prin perioade mai mari de cinci ani, chiar cu păstrarea şocurilor de curs, pentru că s-ar încuraja creditarea în lei. Aceste soluţii stau la baza finalizării sau iniţierii unor planuri legate de locuinţă, ceea ce nu poate decât să ajute industria imobiliară şi de construcţii şi implicit economia“, explică Stancu.
Banca centrală ar putea rămâne pe poziţii
„Sunt sceptic că se poate progresa în sensul propus (al relaxării condiţiilor la creditele cu ipotecă – n.r.). Toate evoluţiile de până acum arată înrăutăţirea portofoliilor de credite de nevoi personale, care nu ţine de costul finanţării. Cu ipotecă sau fără, aceste credite cu altă destinaţie decât cea imobiliară au generat cele mai multe credite neperformante. Pe fond, cauza problemei nu s-a modificat. Nu cred că ar fi foarte mare marjă de manevră în acest sens“, spune un oficial al BNR.
Potrivit acestuia, existenţa unei garanţii nu încurajează o performanţă mai bună a serviciului datoriei. „Ne întrebăm dacă existenţa garanţiei pentru un credit este cea mai bună cale de a promova creditarea. Creditul nu este dat pentru a încasa garanţia, ci pentru a fi rambursat. Mediul economic şi situaţia debitorilor în particular sunt atât de dificile încât restructurările nu au dat rezultate atât de bune încât să fie încurajate“, arată el.
Pe de altă parte, reprezentantul BNR recunoaşte că împrumuturile acordate după 2009 au o calitate mult mai bună decât cele de dinainte de 2009. Adică băncile şi clienţii au fost mai prudenţi în perioada de criză, chiar şi fără regulamentul BNR.
În plus, oficialul BNR recunoaşte că asemenea cazuri, de clienţi cu foarte mulţi bani şi garanţii, care nu găsesc în piaţă soluţii de finanţare a unor proiecte mai mari trebuie analizate mai atent. Rămâne de văzut până unde va merge relaxarea în noul regulament, dacă va fi vorba de aşa ceva.
35% este nivelul cu care scad sumele accesate de clienţi în urma încorporării şocurilor de curs, venituri şi dobândă