Guvernul Cioloș a trecut de votul din Parlament. În urma unui circ mediatic cum se pune în scenă doar în momentele foarte importante pentru țară, avem o nouă garnitură de miniștri. Iar mandatul lor va dura un an de zile, mult prea puțin pentru a schimba dramatic aerul aproape irespirabil al politicii românești, dar cu siguranță îndeajuns ca să poată strica pe termen greu de cuantificat situația economică a țării.

De ce mi-e frică de o degradare a situației economice, deși Victor Ponta a dat asigurări că lasă în urmă o situație extrem de stabilă? Fiindcă fostul prim-ministru a mințit din nou. Noul Cod fiscal – completat prin Ordonanță de Urgență în urma refuzului președintelui Iohannis de a-l promulga în forma inițială – era deja un proiect extrem de ambițios pentru orice Guvern, chiar în condițiile unei susțineri politice puternice și într-un an fără alegeri. În fapt, este de ajuns să reamintesc respingerea măsurilor propuse de Ponta de către Ionuț Dumitru, președintele Consiliului Fiscal, și de răceala deschisă cu care acestea au fost primite de către Mugur Isărescu, guvernatorul BNR. Doi oameni responsabili, care s-au întrebat – pe bună dreptate – care vor fi măsurile economice de natură să susțină un asemenea demers. Întrebare la care nimeni nu a formulat un răspuns cu adevărat mulțumitor.

Pe lângă noul Cod fiscal, cu binecuvântarea noului șef al PSD, Liviu Dragnea, o nouă bombă cu ceas a fost plantată la temelia noii administrații: creșterea salariilor bugetarilor cu 10%, începând cu 1 decembrie anul acesta, aflată deocamdată la Cotroceni spre promulgare. Măsura ar urma să mărească dezechilibrele sociale existente și să pericliteze ținta de deficit bugetar cu aproximativ 1% din PIB, conform estimărilor făcute de economiști. E drept, fostul ministru al finanțelor, Eugen Teodorovici, a dat asigurări că măsura a fost inclusă în proiectul de buget pentru anul viitor lăsat moștenire. Pe de altă parte, șeful ANAF – într-una dintre extrem de rarele sale ieșiri publice – a reclamat faptul că planul de încasări prevăzut pentru instituția pe care o conduce a ajuns la niște cote imposibil de atins, depășind și cele mai optimiste previziuni posibile.

Dacă evaziunea fiscală ar fi eliminată, sau măcar adusă la niște cote similare cu cele ale statelor civilizate, sunt sigur că țara noastră ar avea destule resurse să ducă la îndeplinire exercițiul bugetar propus de fostul guvern. Sunt convins, pe de altă parte, și că noile măsuri fiscale sunt de natură să încurajeze mediul de afaceri și, în consecință, să ducă la o creștere economică substanțială. Dar, pentru ca asta să se întâmple, este nevoie de trei lucruri: pricepere, timp și voință politică. Ori actualul guvern Cioloș nu dispune decât – în cazul fericit – de unul dintre acești trei factori. Timpul este prea scurt pentru a propaga schimbări mari în cadrul organizațiilor bazate pe rubedenii și nepotism ale instituțiilor noastre de stat, iar voința politică lipsește cu desăvârșire, atât în Senat cât și în Camera Deputaților.

La cum arată lucrurile, Dacian Cioloș nu este altceva decât țapul ispășitor perfect, găsit de actualele partide corupte pentru a prelua eșecul deja previzibil al guvernării de anul viitor. Iar tot corul de „jurnaliști“ partizani și al mașinilor de propagandă unse cu bani negri nu este altceva decât pregătirea pentru momentul de după alegeri când vechii borfași care trag sforile prin partide se vor scutura de naftalină și vor ieși la lumina viitorului guvern cu mesajul că e nevoie de oameni cu experiență ca să conduci o țară. Oameni politici, nu tehnocrați, cum a cerut strada. Firește, toată lumea va uita că tot ei sunt cei mai mari frânari ai oricărei evoluții democratice a societății.

În concluzie, sper ca noul premier să înțeleagă în ce poziție se află și să facă totul ca să nu strice și mai rău ce se poate strica. Nu va fi un erou, dar măcar posteritatea îl va recunoaște ca pe un profesionist. Ba chiar va avea șansa să se întoarcă odată pe prima scenă a politicii românești. Iar noi, oamenii simpli, poate vom vedea cum un nou partid va fi capabil să intre în Parlament și în consiliile de administrație ale primăriilor în urma viitoarelor alegeri. Este singura formulă pentru progres.