Se face politica fiscală în România sau – cumva – suveranitatea naţională din Constituţie este aruncată la gunoi, iar liniile directoare ale bugetului ne sunt trasate de la Bruxelles, deşi tratatele Uniunii Europene nu menţionează nimic în acest sens? Este o întrebare preţ de un sfert din cât cheltuim de vreme ce codul fiscal care cuprindea reducerea taxei pe valoarea adăugată de 24% s-a opintit – de neînţeles – pe traseul legislativ.

Cum se face că o lege şi o măsură de relaxare fiscală convenită la nivelul întregului eşafodaj politic s-a oprit brusc şi – neanunţat! – în dealul Cotrocenilor unde preşedintele Klaus Iohannis s-a cocoţat tocmai promiţând un TVA de 19%? De unde, dintr-o dată, îngrijorare faţă de sustenabilitatea bugetului la o instituţie care nici măcar nu are atribuţii directe în acest sens? Cum de pe o zi pe alta s-a blocat ceva care a mers neopintit prin Parlament, cu un consens al ambelor tabere politice majore? De ce Preşedinţia care a obţinut un angajament pentru un nivel majorat al cheltuielilor de apărare fără a se întreba de deficit, acum se îngrijorează de o reducere de taxe anunţată de mai mult timp?

Întrebările de mai sus sunt suficiente pentru a ne aduce suspiciuni faţă de resorturile deciziei. Încurcătura în care se află Partidul Naţional Liberal în aceste zile ne face cu atât mai mult să ridicăm din sprâncene. Explicaţiile pentru care acum reprezentanţii acestuia resping o măsură de dreapta pe care ei înşişi au votat-o par a merge către o fundătură; logică, de imagine publică, de interese electorale. Absolut de neînţeles!

Încercăm poate să aflăm un răspuns în mesajul oficial al Preşedinţiei, prezentat de consilierul prezidenţial Cosmin-Ștefan Marinescu, eminenţa de politici economice a Cotrocenilor, redus pentru această primă prezenţă publică la nivel de crainic. Obiecţiile sunt de ordin general – cele ştiute… De ce nu au mai apărut pe parcursul procesului legislativ?

Ceva mi-a atras atenţia la declaraţia de presă amintită. Strict de limbaj. "Trebuie subliniat faptul că introducerea cotei reduse de TVA pentru alimente este o măsură bună, cu efecte benefice, inclusiv în planul reducerii evaziunii fiscale. Oricum, chiar și în legătură cu această măsură, mai trebuie așteptat pentru a putea evalua, într-o manieră cuprinzătoare, toate efectele economice și implicațiile bugetare."

Am citit zeci şi zeci de comunicate ale băncilor centrale. Documentul Preşedinţiei mi se pare mai asemănător cu acestea decât cu o poziţie de ordin politic aşa cum eram obişnuiţi. În mod special, paragraful citat îl găsesc foarte asemănător cu mesajele băncilor centrale care după ce amintesc o realitate, vin cu nuanţarea de rigoare. "However,…" ("În orice caz…") şi urmează obiecţia. Acel "oricum" din textul Preşedinţiei îmi sugerează mai degrabă faptul că avem de-a face cu o traducere din engleză.

Îm limba română, "oricum", înseamnă "indiferent cum", "în orice fel" sau, cum spune dicţionarul Scriban din 1939, "nu importă cum". Nu apare la începutul unei propoziţii decât în exprimările colocviale şi în niciun caz nu înseamnă "cu toate acestea" cum pare a sugera fraza Preşedinţiei. Sub acest aspect, "oricum" din acest caz pare o traducere nefericită a lui "however" de la începutul paragrafelor din mesajele băncilor centrale.

Vine – bombă – declaraţia premierului Ponta, care dacă nu ar avea nimic la bază, ar putea fi calificată ca fiind de-a dreptul iresponsabilă. "Ori e un gen de joc de blocaj politic de foarte joasă factură, ori este vorba de interese externe României, pe care domnul Iohannis nu a avut ce să facă decât să le pună în aplicare." Continuarea lui pune încă şi mai mult gaz peste foc: cică ar fi unii care vor ca România să rămână o colonie. Şi să înţelegem că în această conspiraţie Preşedinţia României este de partea lor?!

Când a ajuns la putere la începutul acestui an, actualul premier al Greciei, Alexis Tsipras, a spus că va pune capăt dictatului Troicii formate din FMI, Comisia Europeană şi Banca Centrală Europeană. "Gata cu ordinele pentru deciziile de politică internă venite din străinătate prin e-mail!", a zis el. Era o aiureală rostită de un reprezentant al stângii radicale sau chiar aşa se întâmpla? Dar în cazul României cum e?

Întoarcerea codului fiscal către Parlament, văzută prin prisma politicii de pe Dâmboviţa, nu prea are sens. Ar avea o explicaţie în context extern. Dacă avem primele adieri de vânt ale ceea ce va deveni o furtună financiară globală în toată regula? Să înţelegem şi momentul. La acest mijloc de iulie, soluţia impusă Greciei, arată câştigul de cauză al Germaniei cu politicile sale marcate de o disciplină financiară mai strictă. Fostul ministru de finanţe elen Yanis Varoufakis spunea că Berlinul vrea să bage "o frică dumnezeiască" în francezi pentru ca aceştia să meargă pe aceeaşi cale. O fi adevărat? Dacă da, ajunge această teroare şi la Bucureşti?

Este păcat ca victimă a ghilotinei fiscale germane să cadă tocmai un cod fiscal care reduce TVA la un nivel de 19% – încă aproape dublu faţă de zeciuiala clasică! Oricare ar fi constrângerile bugetare, menţinerea unei taxări de un sfert pe tot ce consumăm nu justifică plăţile către un stat care nu ne oferă foarte mult. 24% este un reper scandalos care chiar trebuie înlăturat.

Ideea unui TVA redus este atât de bună, încât merită dusă la capăt cu orice preţ. Sincer, mi-ar plăcea ca – şi dacă nu i se închid cheltuielile – neavând cum să mai tragă măsura înapoi, Guvernul să se vadă obligat ca la alcătuirea bugetului pe anul 2016, să mai taie din cheltuielile hoaţe. Ministrul de finanţe a spus imediat după respingerea de la Cotroceni că ia în calcul adoptarea deciziei de tăiere a TVA prin ordonanţă de guvern. Să o vedem şi pe asta! Ar fi, până la urmă, un gest de suveranitate naţională… oricum.