Culmea retardului politic: după ce guvernul Ponta a fost dat jos datorită unui protest popular survenit la 2 ani și 10 luni de la data înscăunării (iar majoritatea politică a renunțat să mai guverneze), noii lideri tehnocrați vor acum creșterea mandatului parlamentarilor la 5 ani – chipurile, pentru că aceasta este voința „Pieței“! Cu alte cuvinte, deși experiența României arată că este foarte greu ca un guvern să reziste 4 ani, sau că majoritatea politică emanată de alegeri nu prea își poate menține puterea în acest interval, presiunile sociale ducând la schimbarea frecventă a guvernanților, clasa conducătoare a României vrea mandat pentru 5 ani. Pe baza realității și a lipsei de încredere a cetățenilor în politicieni logic ar fi să reducem durata mandatului parlamentarilor, nu să o creștem.
Unde suntem în prezent? România are o democrație nefuncțională. Conform clasamentului Democracy Index 2014, realizat de The Economist Intelligence Unit România este lanterna roșie a Europei la calitatea proceselor democratice. Țara noastră este inclusă în grupa țărilor cu democrație defectuoasă și se află pe locul 57 în lume, la egalitate cu Mexic. Țări precum Jamaica și Botswana ne concurează cu succes, iar Columbia ne suflă în ceafă. Spre deosebire de clasamentul din 2013, dintre țările fost-comuniste nici măcar Cehia nu mai este creditată cu o democrație deplină. Având în vedere acest fapt, normal ar fi ca procesele democratice să fie întărite. Cum? Prin apropierea deciziei politice de cetățean, prin alinierea intereselor politicienilor la cele ale cetățenilor, prin micșorarea gradului de iresponsabilitate cu care este guvernată (pardon, controlată) România. Și cum reduci „deficitul democratic“? Descentralizând administrația. Descentralizare autentică, nu formală. Exemple de state descentralizate sunt Elveția sau SUA. Ideea este că cetățeanul trebuie să capete puteri sporite de a influența deciziile celor care îl guvernează, și cea mai bună metodă pentru realizarea acestui obiectiv este creșterea autonomiei locale.
Tehnologic, acest deziderat ar fi ușor de atins dacă am institui votul electronic. Costurile consultării populare ar scădea simțitor, la fel ca și absenteismului (care ar scădea poate la zero). Însă decidenții români fug de votul electronic ca dracu’ de tămâie. Interesul lor este să ajungă la guvernare grație cetelor de susținători ușor manipulabili („talibani“) și al clientelei politice. Iar odată ajunși la guvernare, să-și păstreze acel fotoliu cât mai mult timp, pe viață dacă se poate. România are nevoie de stabilitate în democrație, nu de stabilitate fără democrație. Comasarea alegerilor și extinderea mandatului aleșilor subminează puterea poporului de a-i ține la respect pe politicieni. Dat fiind că guvernul este în bună măsură format din birocrați obișnuiți cu slujba pe viață la stat și cu mii sau zeci de mii de euro salariu, intenția acestuia de a consolida puterea statului, pare însă firească.
