CokeLive (organizat de compania Events) şi B’estival (proiect al Emag!c Entertainment) sunt cele mai importante evenimente muzicale de acest tip organizate vreodată în România, atât ca amploare, cât şi ca bugete investite – aproximativ două milioane de euro pentru CokeLive şi 2,3 milioane de euro în cazul B’estival. Dar sunt şi profitabile?
Pentru mulţi tineri români, festivaluri de muzică ca Benicassim, Glastonbury, Sziget sau Exit au devenit, în ultimii doi ani, destinaţii de vacanţă atractive. Există mai multe motive care au condus la această situaţie: aprecierea monedei naţionale, dispariţia vizelor, accesul la apariţii discografice de ultimă oră, precum şi apetitul din ce în ce mai mare pentru alte genuri de distracţie. „Este o coincidenţă că au loc tot mai multe festivaluri“, spune Minel Stoica, promotion manager al companiei Fun Time Production, cea care a organizat în trecut concertele lui Phil Collins, Metallica sau Sting. „Pur şi simplu producţiile mari din ultimul timp au deschis gustul românilor şi organizatorii au văzut că se pot umple stadioane. Piaţa poate în acest moment să absoarbă o cantitate mai mare de evenimente.“
Era, deci, previzibil ca organizatorii locali de concerte să nu rămână indiferenţi faţă de o oportunitate care, cu doar trei-patru ani în urmă, ar fi fost de neimaginat: în acest an, Bucureştiul găzduieşte nu unul, ci două festivaluri de muzică de amploare, cu liste de artişti la nivelul celor care au urcat la sfârşitul săptămânii trecute pe scenele de la Glastonbury sau care vor concerta în Budapesta, la Sziget. Însă, cum vom vedea, aceasta e o afacere cu totul aparte, în care producătorii ştiu de la bun început că nu pot miza pe un profit imediat, sigur şi suculent.
Concertele, o afacere complicată
Modelul de business al unui festival muzical este, desigur, asemănător cu acela al unui show unic, dar există şi nişte diferenţe, prin comparaţie cu concertele obişnuite. Festivalurile implică, în primul rând, un angajament financiar mai consistent din partea organizatorilor, derivat din cuantumul mai mare al onorariilor pentru artişti, în timp ce unele costuri fixe sunt mai reduse – de exemplu, scena şi echipamentele de lumini (dacă sunt în proprietatea organizatorilor şi nu închiriate), deoarece sunt folosite pe durata mai multor zile.
Să aruncăm o privire, în primul rând, asupra surselor de venit. Cele mai substanţiale provin din vânzarea biletelor, pentru că paleta largă de artişti atrage mai multe persoane decât în cazul unui singur invitat. În plus, se vând bilete pentru mai multe zile ale evenimentului – iar, în România, preţul acestora s-a apropiat de cel de la festivalurile din afara ţării.
În cazul festivalurilor, se mai pot obţine venituri importante din sponsorizări, căci acestea oferă posibilitatea expunerii unor mesaje publicitare de-a lungul a mai multor zile, în acelaşi loc şi, de obicei, cu o adresă precisă (fanii unui anumit artist sau gen muzical). Uneori, implicarea partenerilor unui asemenea eveniment se poate referi şi la un sprijin în ceea ce priveşte logistica şi cateringul, dar, ca regulă generală, este vorba de promovarea în media. CokeLive a beneficiat de sprijinul Crowne Plaza, Betty Ice, Automobile Bavaria şi ABN Amro, în timp ce B’estival a avut ca sponsor principal ClickNet, serviciul de furnizare de conexiune de internet al Romtelecom. „Ei s-au implicat şi într-o campanie paralelă de promovare a B’estival, atât pe radio şi TV, cât şi pe outdoor“, afirmă Laura Coroianu, managing partner Emag!c. „Campania de promovare a B’estival are o valoare la ratecard (excluzând discounturile, n.r.) de 814.000 de euro.“ Cosponsori ai B’estival sunt Coca-Cola şi Heineken, iar un alt partener este Philip Morris.
Onorariile, felia cea mai mare din buget
Structura costurilor unui festival muzical este, cel puţin în cazul celor două exemple de la noi, relativ asemănătoare. Proporţional vorbind, cea mai mare parte a bugetului unui astfel de eveniment o reprezintă onorariile interpreţilor. Atât pentru CokeLive, cât şi pentru B’estival, ponderea lor în bugetul total este de circa 60%-65% (suma exactă comunicată de Emag!c este de 1,5 milioane de euro, în timp ce Events a cheltuit pentru artişti circa 1,2 milioane). În afara acestora, există trei alte mari grupe de costuri: cele logistice (chiria locaţiei, pază, garduri, baricade, ambulanţe, cazarea şi transportul invitaţilor şi echipamentelor etc.), cele tehnice (scenă, sunet, lumini, echipe tehnice, ecrane video şi altele) şi cele de promovare.
Dar lucrurile nu stau întotdeauna la fel. Ca să vă faceţi o idee despre cât de mari pot fi diferenţele în ceea ce priveşte distribuţia costurilor, iată exemplul festivalului Sziget, cel mai mare de acest gen din Europa Centrală şi de Est, unde lucrurile stau… exact pe dos! Astfel, conform informaţiilor furnizate de Salamon Gergö, coordonator pentru PR şi relaţiile cu presa al festivalului, în acest an vor fi achitate onorarii în valoare de 2,5 milioane de euro, echivalentul a doar 25 de procente din bugetul total, de zece milioane de euro. Pare un paradox, căci Sziget este, la urma urmelor, un festival de anvergură, cu invitaţi de top; ceea ce face ca evenimentul de la Budapesta să fie atât de diferit de ceea ce se întâmplă la noi este amploarea sa. Dacă la CokeLive au fost puse în vânzare 20.000 de bilete, iar B’estivalul aşteaptă 50.000 de spectatori, la Sziget numărul de vizitatori începe să se apropie simţitor de o jumătate de milion.
Evenimentul de la Budapesta are o echipă tehnică „oficială“ de numai 52 de oameni, însă numărul total de persoane care se ocupă de festival sfidează imaginaţia: 6.000 de muncitori pentru construirea infrastructurii (scene etc.), un personal de securitate de 1.500 de oameni, 400 de asistenţi medicali şi doctori, 600 de persoane însărcinate cu curăţenia, plus încă 400-500 de coordonatori care se ocupă de bilete. Prin urmare, la o asemenea desfăşurare de forţe, costurile (mai ales cele logistice) explodează.
Taxele şi impozitele reduc marja profitului
Cum funcţionează afacerea? Pe scurt, explică Dorian Ciubuc, general manager al FunTime Production, lucrurile se desfăşoară cam aşa: „Din încasări se scad taxele şi impozitele care se aplică înainte de orice cost – respectiv TVA, impozitul pe spectacol, de 5%, timbrul muzical (5%), taxa de copyright (8,5%) şi comisionul de vânzare a biletelor (între 5 şi 8%, în funcţie de valoarea biletului şi de volumul biletelor vândute). Se ajunge astfel la bugetul de cheltuieli.“ Se scad, apoi, costurile logistice, tehnice şi de promovare, apoi onorariile. „În cazul artiştilor internaţionali, spune Dorian Ciubuc, acestea sunt în general contracte procentuale, în care artistul ia un anumit procent din profit, bazat pe un minimum garantat, calculat în funcţie de preţul biletului şi de locaţia respectivă. Făcând toată această socoteală, de cele mai multe ori ieşim pe minus, asta e clar. Foarte puţine sunt cazurile în care obţii un plus la calculaţia iniţială.“ (În treacăt fie spus, motivul pentru care la aceste festivaluri nu vin artişti din primul eşalon, în genul U2 sau Madonna, este că în cazul lor contractul prevede onorarii de 90% din profit sau chiar mai mult, cu un minimum garantat de 1-1,5 milioane de euro.)
Există trei probleme legate de aceste taxe şi impozite. Mai întâi, spune Dorian Ciubuc, „legislaţia din ţările UE stipulează că taxele aplicate la brut nu pot exista, cu excepţia TVA. Singura taxă aplicată la brut este TVA, restul se aplică la profit, cum e şi normal. La noi, toate se aplică la brut, mai puţin TVA, iar marja de profit a promoterului este diminuată.“ A doua problemă este legată de faptul că timbrul muzical şi taxa de copyright se dublează, căci se referă la acelaşi lucru – recompensarea deţinătorilor de drepturi de autor sau drepturi conexe (cele ale muzicienilor care intrepretează piese compuse de alţii). În fine, a treia este legată de cuantumul cumulat al acestora, de 13,5%. „În Anglia, procentajul pentru spectacole este de 2,8%, în Germania, 3%, în Ungaria, 4% şi e negociabil, explică Ciubuc. La noi este aberant de mare.“
Şi totuşi, profit?
Iată, prin urmare, şi întrebarea esenţială: se poate face profit din organizarea de festivaluri? Ei bine, această afacere este cu siguranţă una dintre cele cu un grad ridicat de incertitudine în această privinţă. „Toată lumea speră că festivalurile vor fi profitabile, afirmă Ciubuc. În speranţa asta se fac – sau în speranţa că nu prima ediţie sau a doua, dar a treia sau a patra vor fi profitabile.“ În orice caz, declaraţiile organizatorilor CokeLive şi B’estival au în comun un entuziasm reţinut. „Scopul nostru a fost de la bun început să facem break-even la prima ediţie, afirmă Laura Coroianu. În general, festivalurile devin rentabile după minimum trei ani.“
Scepticismul este împărtăşit şi de oficialii companiei Events, cei din spatele CokeLive: „În acest moment, nu avem un estimat exact al acestei marje (de profit sau pierdere, n.r.), declară Sorina Burlacu, general manager al firmei. Ne aşteptăm să avem profit abia de la următoarele ediţii.“
Ca termen de comparaţie, putem lua în considerare din nou Szigetul, care a avut anul trecut cam 400.000 de vizitatori. În primii doi ani, spun oficialii, evenimentul nu a avut profit. În 1993, la prima ediţie, Szigetul avusese un buget de 104.000 de euro, înregistrând pierderi de 12.000 de euro. În anul următor, pierderile au fost şi mai mari, de 72.000 de euro. Abia din 1995, la a treia ediţie, s-a trecut pe profit – ce e drept, unul foarte mic. Însă anul trecut, conform informaţiilor comunicate de Salamon Gergö, profitul a fost de peste 200.000 de euro, la un buget total de circa nouă milioane de euro. În acest an, bugetul manifestării este de aproape zece milioane de euro, dintre care circa trei milioane reprezintă onorariile interpreţilor (comparativ cu 2,4 milioane în 2006).
Aşadar, marja de profit comunicată de oficialii de la Sziget ar fi puţin peste două procente; cât s-ar putea înregistra la un eveniment similar în România? Trei-patru procente? „Un profit de 60.000 de euro, adică 3% dintr-un buget de două milioane de euro, este o sumă mult prea mică pentru efortul care se depune pentru un festival“, crede Minel Stoica. „Cred că 200.000 de euro, reprezentând 10% din bugetul total, este un profit echitabil la un astfel de eveniment.“ Aşteptările sunt, aşadar, mari, dar, cum se spune, una e socoteala de acasă şi alta cea din târg.
Peste patru milioane de euro pentru 70.000 de fani
B’estival va avea loc între 29 iunie şi 1 iulie, în parcarea complexului Romexpo. Organizatorii au pus în vânzare 50.000 de bilete, la un preţ mediu estimat de organizatori la circa 18 euro, în echivalent lei; astfel, încasările din bilete ar putea ajunge la circa 0,9-1 milion de euro.
CokeLive este o iniţiativă a Coca-Cola România. Festivalul a avut loc între 22 şi 24 iunie, pe Insula Lacul Morii. Nu este clar câte bilete au fost puse în vânzare, dar perimetrul poate găzdui 20.000 de persoane. Biletele au avut preţuri între 84 şi 94 de lei, iar abonamentele de weekend au costat 134 de lei.
