Când era mai tânăr, a câștigat foarte multe partide de șah „jucate cu spatele“, o activitate solicitantă și, în același timp, un antrenament al minții, perfect pentru omul de afaceri care a devenit astăzi. Făcând o comparație între business și jocul de șah, Dumitru Becșenescu apropie „mutările și deciziile din șah“ de strategiile pe care le-a definit în construirea grupului de firme Antares. „Așa este șahul: anticiparea unor combinații; trebuie să știi unde vrei să ajungi urmând niște pași. Și așa este și în business“, punctează el.

Însă deprinderile antreprenoriale le-a cultivat în școală, o școală marinărească, dură, ce i-a deschis mintea și l-a determinat să vadă oportunități și să ia decizii potrivite. Ține chiar să precizeze că toți colegii lui de facultate – cei care au ales să rămână în marină – au devenit comandanți de navă. Dar nu regretă deloc drumul pe care l-a parcurs, chiar dacă au fost și momente mai grele, ca pentru orice om de business.

Primii pași în afaceri

A început timid, în 1993, și a ajuns acum să dezvolte proiecte pe mai multe direcții, cele mai importante fiind transportul de persoane, imobiliarele și comerțul cu combustibili. În toți cei aproape 22 de ani de antreprenoriat, spune că a investit masiv, dar mai ales a învățat lecții importante. Pentru că nu i-a fost ușor să ajungă la 600 de angajați, din 1.200, la fel cum nu i-a fost ușor să înghețe proiecte în zona de imobiliare ori să închidă firme. Toate aceste mișcări au culminat cu perioada de criză economică, în care „aproape că era un mare curaj să scoți bani pentru investiții“.

„Criza m-a determinat să iau niște decizii dure. A trebuit să închid transportul feroviar (n.r. – firma Classfer). Mai mult, pentru că eram și constructor, am închis divizia de dezvoltare. Dar am avut noroc deoarece criza nu m-a prins cu proiecte în derulare. Altfel, cu siguranță aș fi pierdut bani“, detaliază antreprenorul. Își amintește chiar de proiectul de case pe care plănuise să îl construiască lângă București, la Voluntari, pe un teren de 10 hectare, „niște case scumpe pentru expați“ și pe care l-a înghețat pe o perioadă nedeterminată. Și tot criza l-a făcut, într-un fel, „să se întoarcă în business“. Lipsise „motivat“, un timp, în încercarea de a-și construi o carieră și în politică – poate una dintre cele mai dezamăgitoare perioade din viața sa, un segment care nu i s-a potrivit deloc. Vorbește despre „întoarcerea în business“ în contextul în care își lăsase afacerile pe mâna unui consiliu director, care i-a înșelat așteptările.

„Când a venit criza, mi-am dat seama că businessul are nevoie de mine. Am realizat că, dacă tu nu ești în business, ceilalți nu gândesc ca tine și nu vor fi la fel de determinați ca tine pentru businessul tău“, mai spune Dumitru Becșenescu. Atunci, afacerea de transport de persoane a avut un salt neașteptat, după dezvoltarea unui proiect de jumătate de milion de euro, un sistem de monitorizare video a flotei de autobuze și unul de operare a biletelor și cardurilor de călătorie, „o chestie foarte sofisticată“, realizată în parteneriat cu UTI București. Păstrând legătura cu transportul și trecând ușor într-un alt registru, Becșenescu a cumpărat 20 de mașini din Italia, care fucționează pe gaz natural comprimat, ca parte a unui plan de business gândit de mai bine de un an și jumătate. 

Prima stație de gaz natural comprimat

Este vorba despre prima stație de gaz natural comprimat, pe care o va lansa undeva la finele lunii septembrie. „Întâlnești des în toată Europa astfel de stații, dar nu și în România“, intervine scurt omul de afaceri. În total, investiția a ajuns la 3,2 milioane de euro, cu tot cu mașini și achiziția companiei prin care crește acest proiect. Potrivit lui Becșenescu, este o afacere care se va dezvolta foarte mult în viitor, urmând să atragă și un partener străin, o companie puternică din Franța. „Este un business cu mare potențial. Practic, toate mașinile pe motorină nu au alternativă la alimentare. Pe înțelesul tuturor, acest gaz înseamnă gazul de la aragaz, cel care vine pe conductă. Mașina poate merge cu acest gaz, fiind o soluție mai puțin poluantă“, explică antreprenorul.

În altă ordine de idei, Dumitru Becșenescu deține trei locuințe în Orlando (Florida), incluse în aparthoteluri, apartamente închiriate în regim hotelier turiștilor care vizitează Disneyland. Au fost achiziționate cu aproximativ 400 mii de dolari, în urmă cu patru ani, iar acum îi aduc un venit constant, în fiecare lună. „Le-am luat de la bănci. Ele costau undeva la 550 mii de dolari fiecare, iar eu le-am luat de la bănci cu 125 – 150 mii de dolari. Acum, valoarea unui apartament a depășit deja 400 mii de dolari“, punctează el. O afacere „comodă“, la fel ca businessul cu hotelul Golden Tulip din Mamaia (fostul Fantasy Beach), unde deține 37% din acțiuni, după ce în 2008 a vândut pachetul de 63% fondului de investiții Reconstruction Capital II.

Toate aceste afaceri, la un loc, nu pot concura, însă, cu familia, soția și cei trei copii: Robert (20 ani), Denis (17 ani) și Antonia (2 ani și 9 luni). Punând mare preț pe educația copiilor – cel mare a fost admis la 17 universități din 18 la care a aplicat și a ales să meargă la Universitatea Berkeley din America, în timp ce Denis învață la o „prestigioasă“ școală din Elveția – Becșenescu se vede deja undeva, în viitor, ca și „consilierul cel bătrân“ pentru afacerile copiilor săi.

Dumitru Becșenescu, proprietarul grupului de firme Antares: ”În România, criza a fost ca o sită. A cernut neghina și a așezat lucrurile într-o nouă ordine. Cu siguranță, criza a avut părțile ei bune”.