Încă din 1976, când producătorul francez Renault a decis să încheie frumoasa poveste a diviziei Alpine, iubitorii performanțelor pe patru roți au fost seduși de inițialele RS. Prescurtarea numelui diviziei Renault Sport a firmei din Hexagon aplicată pe caroseria unui model a însemnat de atunci că vehiculul cu pricina nu mai păstrează decât liniile caroseriei unui banal model destinat familiilor. Cunoscătorii fenomenului au denumit rapid segmentul în care activează Megane RS, hot-hatch, incluzând în el variantele sportive ale unor modele de serie precum Ford Focus, Honda Civic, Peugeot 30X, Opel Astra sau Volkswagen Golf. Fără a exista o definiție unanim acceptată a ideii de hot-hatch este limpede că un astfel de vehicul trebuie să aibă cel mai puternic motor din gamă, o suspensie sport și ajustări aerodinamice ale caroseriei. În majoritatea cazurilor acestea vin la pachet cu un interior ascet și cât se poate de masculin.
Pornind de la tema de mai sus, modificările suferite de Renault Megane pentru a putea purta cu mândrie inițialele RS sunt multe și importante. Este, dacă vreți, transformarea campionului olimpic la maraton, Stephen Kiprotich, în sprinterul fără egal, Usain Bolt. Având în vedere impresia lăsată de Megane RS Trophy asupra noastră după parcurgerea a mai bine de 600 de kilometri, am putea spune că sub capota mașinii nu se află un singur Bolt ci vreo… 275.
Fără milă
Primul contact cu Renault Megane RS Trophy îți dezvăluie un vehicul a cărui culoare îți strepezește dinții. E atât de galben încât și o lămâie bine coaptă s-ar simți în dezavantaj. Câteva accesorii de mici dimensiuni rup monotonia cu tentele lor argintii menite să pună și mai bine în evidență caroseria galbenă , jantele negre și etrierele roșii pe care tronează vizibil inscripția „Brembo”. Este mai mult decât limpede că acest Megane Coupe nu este unul oarecare. În interior, primul mesaj clar că ai de-a face cu un model sportiv sunt scaunele Recaro, centurile de siguranță roșii și volanul mic înfipt într-un bord simplu cu o eleganță aparte.
Te așezi cu grijă pe scaunul șoferului, conștient fiind că altfel, marginile scaunelor îți vor lăsa urme adânci pe piele. Remarci imediat că vizibilitatea către spate este la fel de proastă ca și în cazul fratelui mai puțin galonat și apeși cu emoție butonul pe care scrie START/STOP. De aici începe nebunia. Sunetul mai întâi liniștit și continuu al motorului de 1998 cmc devine tunător imediat ce apeși pedala de accelerație. Inerția te lipește de scaun, iar acele indicatoarelor de pe bord dansează haotic în ritmul dictat de mișcarea coordonată a pedalei de accelerție cu cea care acționează ambreiajul și levierul cutiei de viteze. În doar câteva secunde îți dai seama că sub caroseria galbenă se ascunde un monstru care, deși nu are pretenția de a se bate cu mașini sport cu nume sonore precum Porsche sau Ferrari, are același temperament feroce. În viraje remarci fără urmă de îndoială că sistemul de direcție a fost complet modificat față de varianta de serie largă și că garda la sol de doar 12 cm, alături de suspensia sport îți permit multe extravaganțe cu condiția ca dramul de nebunie să fie rapid contracarat de un instinct de conservare suficient de bine dezvoltat. Primul dâmb din asfaltul mioritic îți arată însă și reversul medaliei. Un fier încins îți străbate coloana vertebrală, iar puntea spate trimite un impuls către înainte care trebuie rapid neutralizat. Slăbești ușor apăsarea pedalei de accelerație, îți tragi sufletul și… o iei de la capăt. Dacă accelerația fulminantă – 0 – 100 km/h în 5,8 secunde – nu vi se pare destul de incitantă, primul viraj negociat cu pedala la podea este cel care ar trebui să dovedească adevăratele calități ale mașinii. Roțile scârțâie, motorul urlă, spatele pare să o ia razna, dar mașina rămâne, uimitor, pe trasa impusă de șofer. Și asta fără zeci de sisteme electronice de ajutor. Doar strictul necesar. Din nefericire, exact când începi să prinzi gustul aventurii și să ignori lipsa de confort vine și nota de plată: indicatorul rezervorului trece brusc în zona roșie și atât de neplăcutul semnal de avertizare că trebuie să treci pe la benzinărie luminează bordul ca un pom de Crăciun. Deși producătorul menționează un consum mixt de 7,5 l/100 km, primii zeci de kilometri parcurși sub imboldul plăcerii vinovate de a conduce un hot-hatch ne-au arătat că, în regim sportiv, mașina consumă mult mai mult. Apoi, după ce lași extravaganțele deoparte, îți dai seama că mașina poate și altfel. Mai așezat și mai puțin vivace, dar cu un consum de doar 8,8 l / 100km. Și ajungi la concluzia că Renault Megane RS Trophy este un vehicul care se poate adapta, cu condiția ca și șoferul să vrea asta, la orice stil de condus.
Caracteristici tehnice Renault Megane RS:
Motor 2.0 – 16V
Capacitate cilindrică 1.998 cmc
Putere 275 CP
Combustibil benzină
Viteza maximă 255 km/h
Accelerație 0-100 km/h 5,8 sec.
Consum mediu 7,5 l/100 km
Emisii CO2 174 g/km
Preț 25.600 euro
(Articol publicat în revista Capital din 26 octombrie 2015)
