Americanii și-au dorit mereu un președinte deștept, însă, din păcate, nu prea au avut parte de așa ceva în ultima vreme. După George W. Bush, zis W, a urmat Barack Obama. Dar, Obama măcar stă în banca lui, spre deosebire de Trump, care, deși nu înțelege 90% din lucrurile ce i se întâmplă, se apucă să le comenteze și nu are nicio străbatere dacă se umple de penibil.

El a sesizat deficitul de etică dintre normele juridice și norma morală, și s-a apucat să speculeze „diferențialul“ dintre politically correct și convingerile indivizilor. A observat că în ciuda faptului că politicienii au încercat să-i „ancoreze“ pe americani într-o anumită direcție, ei tot nu sunt de acord cu homosexualitatea și cu avortul. Însă, deși Trump a câștigat popularitate abordând tematici considerate de politicieni tabu-uri, acest fapt nu este neapărat un semn de inteligență, ci e mai mult un soi de șmecherie. În fine, una dintre cele mai controversate declarații ale lui Trump este una recentă, potrivit căreia o va schimba pe Janet Yellen – președintele Rezervei Federale (Fed) -, dacă va câștiga scrutinul pentru fotoliul de la Casa Albă.

Am mai scris la un moment de faptul că, dacă insistăm, putem merge pe o relație francizor-francizat și să românizăm Statele Unite ale Americii. Ar fi păcat ca Donald Trump, care dacă e ales președinte devine și șeful guvernului, să se limiteze să demită guvernatorul băncii centrale. El ar putea încerca să taie și salariile angajațiilor bugetarilor. Acest sector nu e atât de bine reprezentat în SUA, de aceea ar fi necesar ca lefurile să scadă mult mai tare decât cele ale românilor și, în paralel, să se majoreze și să se generalizeze TVA în toate statele americane.

Cu restitutirea proprietăților mai vedem, cu toate că au și americanii probleme cu indienii lor, deposedați abuziv. Cert este însă că există provocări sociale mult mai mari în orașe ca Chicago și Detroit. Motiv pentru care o măsură bine țintită ar fi ca și Statele Unite să se dea drumul la Programul Prima Casă. Și poate că n-ar strica ca să treacă Atlanticul, în forma de la noi, și legea dării în plată, după ce în prealabil se va implementa la Berlin, Paris sau Roma, ca să ne arătăm atașamentul față de spațiul comun european.

Asta cu precizarea că mixul reducerea lefurilor salariaților din sectorul bugetar și mărirea/generalizarea taxei pe valoare adăugată e nevoie să ajungă în America înainte de darea în plată, care e un program de ajutorare a dezvoltatorilor imobiliari, precum Donald Trump.

Cu alte cuvinte, atât timp cât există politici ce pot fi exportate în Europa, după cum au declarat pentru ziarele românești prestigioșii specialiștii care au inițiat și promovat legea dării în plată, e de neînțeles de ce nu s-ar face același lucru cu mixurile de politici către Statele Unite. Mai ales că dacă iese Trump președinte toate aceste lucruri devin posibile. 

Mai multe articole scrise de Ionuț Bălan puteți citi pe pe bloguluibalan.ro