Eveniment

Directorii companiilor acuzate de fraudă apelează tot mai des la sinucidere. Ce îi determină?

Autor: Alexandru Urzică | vineri, 20 iulie 2012 | 6 Comentarii

„Îmi pare rău că s-a sfârşit aşa“, a scris Tom Sponseller, preşedintele South Carolina Hospitality Association cu puţin înainte să se împuşte în cap cu un pistol de 9 mm în Columbia, statul South Carolina, în luna martie. „Sunt o dezamăgire pentru toată lumea, pentru familie, prieteni, asociaţi şi alţii. I-am făcut de râs pe cei pe care îi iubesc cel mai mult, soţia, copiii şi nepoţii. Îmi pare foarte rău că v-am dezamăgit“.

În timp ce se pregătea să se spânzure într-un parc din New Delhi în februarie, directorul Olympus Corp. Tsutomi Omori a scris un bilet de adio pentru cei care urmau să îi găsească cadavrul. „Îmi pare rău că v-am deranjat“.

Un ton similar a fost adoptat şi de fostul vicepreşedinte al Enron, Cliff Baxter, înainte să se împuşte într-o suburbie din Houston la începutul anului 2002. „Am încercat mereu să fac ceea ce trebuie, dar acolo unde odată domnea mândria nu mai este nimic“, i-a scris soţiei. „Te iubesc pe tine şi copii foarte mult. Nu îţi mai pot fi de ajutor nici ţie şi nici mie. Durerea este copleşitoare. Te rog încearcă să mă înţelegi“.

Aceste bilete de adio, scrise de şefii unor companii aflate sub investigaţie pentru fraudă, au o temă comună printre sinucigaşi: remuşcare şi sentimentul că i-au dezamăgit pe cei dragi.

„Când aveam tendinţe suicidare, credeam cu toată fiinţa că familiei i-ar fi mai bine fără mine, că i-aş scuti de viitoare dureri“, spune Heidi Bryan, care se descrie ca fiind o „suicidară cronică“ care lucrează acum pentru a preveni tentativele de sinucidere. „Dacă eşti un director cu putere, în mod natural vei simţi apăsarea persoanelor pe care consideri că le-ai trădat şi mai puternic – compania, familia – şi apare foarte multă ruşine“.

Cazul special al unuia dintre fondatorii Avrig 35

Dar nu toţi directorii care au încercat să se sinucidă sunt împinşi spre acest act de ruşine. Chiar dacă suicidul este mereu rezultatul unei combinaţii complexe de factori psiholgici şi sociali, munca a doi experţi în domeniu sugerează că remuşcările ar putea să nu fie motivaţia din spatele tentativei de suicid de săptămâna trecută a lui Russel Wasendorf Sr (foto), CEO-ul Peregrine Financial Group. În schimb, ei indică către motivaţii mai puţin fireşti. Wasendorf este unul dintre fondatorii gigantului imobiliar Avrig 35 care operează în România. El a intrat în atenţia autorităţilor americane din cauza unei presupuse inginerii financiare derulate prin intermediul firmei sale.

Printre directorii care au încercat să se sinucidă, Wasendorf aparţine unei categorii mult mai înguste: sinucideri şi tendative de sinucideri comise de indivizi, aproape mereu bărbaţi, cu episoade de comportament narcisist, caracterizat de o personalitate grandomană, gândire rigidă şi o nevoie pentru admiraţie şi atenţie. Aceste persoane pot încălca legea conştient, dar când le sunt descoperite crimele şi trebuie să facă faţă oprobriului public, sinuciderea poate părea cea mai bună opţiune.

Acolo unde directorii de companii au comis acte de fraudă, „nu remuşcările îi motivează“ să apeleze la sinucidere, spune Alan Berman, directorul executiv al American Association of Suicidology, un grup de educaţie şi preîntâmpinare a actelor sinucigaşe. „Mai degrabă este vorba despre refuzul de a accepta o schimbare a persoanei publice construite“.

Când se pregătea să îşi pună capăt zilelor, Wasendorf şi-a mărturisit frauda într-un document al cărui ton sună mai mult lăudăros, decât ruşinat. El a explicat în detaliu cum s-a folosit de „tăinuiri minuţioase şi autoritate grosolană“ pentru a fura sute de milioane de dolari în decurs de 20 de ani de la clienţii firmei sale de consultanţă. Schema de falsificare a declaraţiilor bancare şi a actelor contabile a început în urmă cu 20 de ani, scrie acesta, deoarece „egoul meu era prea mare ca să admită eşecul“.

Planul lui Wasendorf, de a-şi aplica „o pedeapsă mai grea“ decât ar fi putut să-i aplice autorităţile, s-a destrămat în 9 iulie, când a fost descoperit inconştient într-o maşină în care a încercat să se sinucidă cu monoxid de carbon. Confesiunea, pe care el spera să fie găsită lângă cadavru, este acum parte dintr-un proces răsunător împotriva sa.

„La rădăcina oricărui act de sinucidere sau tentativă de sinucidere, vei găsi o persoană care se confruntă cu o durere insuportabilă şi mult discomfort“ spune doctorul Jill Harkavy-Friedman din cadrul Fundaţiei Americane de Prevenire a Sinuciderilor. „Nimeni nu se sinucide pentru că este fericit sau se simte bine“.

Potrivit unor estimări a American Association of Suicidology, peste 900.000 de oameni au încercat să se sinucidă în Statele Unite în 2009, anul cu datele cele mai recente. Din aceste tentative, 36.909 au fost letale sau unul din 25 de cazuri. Chiar dacă nu are statistici separate pe sinuciderile directorilor de firme, asociaţia recunoaşte „o relaţie clară şi directă între şomaj şi sinucidere“. În urma crizei financiare din 2008, grupul a notat că „pierderea locuinţei a fost identificată ca fiind una dintre cele mai comune constrângeri economice asociate cu sinuciderea“.

Citeşte şi Istoria decăderii celui mai mare imperiu imobiliar din România. Cum a ajuns să fie acuzat de inginerii financiare

SURSA:
Huffington Post

EVZ

Unica

Elle

Ziare.com

dz

Adevarul

Click

Animal Zoo

Eveniment

01 septembrie 2014

SE SCHIMBĂ BANII!

spune-ti parerea

LASA UN COMENTARIU

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul Capital.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.