In vara anului 1996, la Koln, in Germania, unde se afla in vizita la bunici, Bathory Richard, care avea atunci de 22 de ani, a ramas impresionat de frumusetea masinilor de odinioara. Apoi, timp de patru ani a visat si si-a facut planuri. Ca orice tanar. si a strans bani. In cele din urma, in 2000, a achizitionat din Cluj o masina Hanomag, cu 40 de milioane de lei (aproximativ 1.400 de dolari, la vremea aceea). Era vorba despre o limuzina modelul Record, din 1933, semidecapotabila, imbunatatita in anul 1938, pentru a face fata exigentelor celor de la Gestapo. Pretul de piata al unui astfel de autoturism variaza in lume intre 2.500 si 3.000 de dolari. Doar ca, Bathory Richard lucra in vanzari, mai exact se ocupa de vanzarea medicamentelor catre farmacii. Dupa-amiaza, insa, si-o petrecea in garaj. Impreuna cu fratele sau, Zoltan si cu tatal vitreg Nemes Francisc, pe care-l considera „cel mai bun prieten”. Afacerea devenise una „de familie”. Asa se face ca, sacrificand fiecare ora disponibila timp de doi ani, a adus masina in stare de functionare. Avand un motor de 1.100 cmc si trei trepte de viteza, reuseste sa ajunga la 80 de kilometri pe ora. De ce tocmai masini de epoca? „Pentru ca nu se ocupa nimeni cu asa ceva”, zice Bathory Richard. si pentru ca este un hobby care poate aduce bani frumosi. Restaurarea automobilului s-a dovedit a fi o treaba destul de dificila, intrucat structura interioara este din lemn, fiind acoperita cu piele. Acesta a fost primul obstacol, pentru ca un tamplar bun este din ce in ce mai greu de gasit, mai ales unul care sa lucreze si la tarife convenabile. Sumele solicitate de tamplari ajungeau la 700 de dolari, asa ca, pana la urma, a fost gasit un alt restaurator de mobila. A venit randul „tablariei”. Aproximativ 70% din vechea tablarie a fost inlocuita, pastrandu-se cu strictete formele si dimensiunile initiale. Aici, partea mai grea i-a revenit lui Zoltan, care este tinichigiu. Candva, marca Hanomag facea parte din concernul Mercedes. Astfel ca, existau sperante ca macar cateva piese pentru motor sa poata fi procurate. Ceea ce, pana la urma, s-a dovedit ca nu este deloc asa. Cuzineti, segmenti, vilbrochen si alte piese au fost refacute strict artizanal, gratie priceperii lui Nemes Francisc. si problemele nu s-au oprit aici. Deosebit de dificil este sa procuri anvelope pentru o astfel de masina. Pana la urma, dupa indelungi cautari, cele cinci anvelope necesare automobilului au fost achizitionate si montate. A urmat partea de tapiterie, nu doar a banchetelor, ci a intregului interior. Achizitionarea materialului de piele, strict necesar, s-a dovedit extrem de dificila. In final, a fost descoperita o cizmarie unde exista piele de oaie si de vita si s-a trecut la treaba. In paralel, s-au inceput si demersurile necesare inmatricularii si obtinerea inscrierii in RAR. Aici, la Registrul Auto, s-au lovit de o alta problema. Marca Hanomag nu figura in baza de date, neexistind nici documentatia necesara. S-a apelat, deci, la un colectionar din Bucuresti, care a pus la dispozitie documentatia ceruta.

Batrana „Printesa” nu poate fi asigurata la nici o companie

Restul finisajelor, asamblarea si vopsitul s-au incheiat in alti doi ani de munca. Masina a fost botezata „Printesa”. Pretul final al restaurarii s-a ridicat la 6.500 de dolari. De-acum, fratii Bathory aveau o masina pe care au cheltuit in jur de 8.000 de dolari. O cheltuiala pe care, sperau ei, o vor amortiza prin inchirierea automobilului, pentru „ocazii speciale”, in doi ani. Dar primele semne nu erau deloc incurajatoare. Afara de amenda pentru „parcare pe loc nepermis”, Bathory Richard a fost amendat si pentru ca nu purta centura de siguranta. Doar ca automobilul nu a fost prevazut cu centuri. Apoi, tariful initial stabilit pentru o inchiriere, de 150 de dolari, nu prea aducea clienti. Au fost, deci, nevoiti sa mai reduca din pret. Cu toata reclama facuta anul trecut, n-au reusit sa inchirieze masina decat de opt ori. In 2003, situatia s-a schimbat in bine. Limuzina a fost inchiriata de 20 de ori, in special de catre tinerii care se casatoresc. Drept pentru care, roata de rezerva din spate a fost prevazuta cu o husa rosie cu inscriptia „Just married”, iar portierele au fost impodobite cu inimioare. „Satisfactia e extraordinara. Cam in doi ani, va exista si o satisfactie materiala. Pana atunci, daca langa masina mea este si un Mercedes ultimul racnet, tot la mine se uita toata lumea” sustine Bathory Richard. Masina o inchiriaza oriunde in tara, doar ca transportul pana la locul de destinatie se face pe platforma. Planul lui de afaceri prevede achizitionarea unui Chrysler, fabricat tot in 1938, pe care Richard crede ca il va putea inmatricula dupa opt luni de la data cumpararii, apoi alte doua automobile, pe care sa le inchirieze cu sprijinul agentilor hotelieri, in special turistilor straini. Oferte de restaurare a primit insa si pentru un Porsche din 1954, dar deocamdata – sustine Bathory – din restaurare nu se poate trai. Singura problema ramasa, afara de consumul destul de ridicat (12 litri de benzina la suta de kilometri) este intretinerea masinii si spaima de a nu o accidenta. In plus, ar mai fi de zis ca nici o societate de asigurari nu doreste sa incheie contract cu posesorul „Printesei”, pe motiv ca automobilul are peste opt ani vechime.

Cifre cheie pentru Hanomag record

Pretul unui automobil de epoca    2.500 – 3.000 de dolari
Investitia efectuata dupa cumparare    1.400 de dolari
Investitia necesara pentru restaurare 6.500 de dolari
Timp necesar restaurarii        8 luni – 2 ani
Numar de solicitari de inchiriere/an     20-30 (in crestere)
Pretul de inchiriere            120 euro/eveniment
Deserveste orice judet din tara

Scurta prezentare a afacerii cu automobile de epoca

· Achizitionarea unui automobil costa intre 2.000 si 3.000 dolari.
· Restaurarea masinii este destul de dificila si poate dura uneori chiar si cativa ani.
· Daca masina are o structura interioara de lemn, este dificil de gasit un tamplar. Oricum, acesta va lucra contra unui onorariu substantial.
· Pielea cu care se imbraca banchetele trebuie achizitionata de la furnizori specializati.
· Tabla veche trebuie inlocuita. Este, de asemenea, dificil de gasit un tinichigiu care sa se priceapa la astfel de lucrari.
· Piesele de schimb sunt marea problema. Practic, este aproape imposibil sa se mai gaseasca in Romania piese de schimb care sa fie compatibile cu o masina fabricata in anii 30. Aceeasi situatie este si cu anvelopele.
· Vopsitul si finisajele sunt treburi migaloase, dar absolut necesare.
· O mare problema este si inscrierea in Registrul Auto Roman. Principala dificultate care ar trebui surmontata este lipsa documentatiei din acea perioada.