SCHIMBARE La jumătate de an după modificarea Codului de procedură fiscală, cadrul legal a fost completat prin Ordinul nr. 1.173/2008 privind cesiunea creanţelor fiscale administrate de către ANAF.

Prin introducerea art. 1751 în Codul de procedură fiscală s-a instituit posibilitatea ANAF de a „scăpa“ de creanţele neîncasate prin cesionarea lor către persoane fizice sau juridice. În acest mod, contribuabilul romån se poate trezi cu recuperatorul la uşă nu doar în cazul neplăţii facturii de telefon, ci şi în cazul neplăţii obligaţiilor către stat.

Sigur că apar numeroase semne de întrebare în legătură cu punerea în aplicare a textului de lege (vezi caseta), printre care modalitatea de stabilire a cuantumului creanţelor neîncasate şi a celor care urmează să fie cesionate (presupunånd că ANAF poate opta între a cesiona parţial sau total creanţele neîncasate ale unui anumit contribuabil).

Ne aşteptam să găsim răspunsuri în acest nou Ordin nr. 1.117/2008. Din păcate, acesta pare mai curånd un act normativ de „vineri după-amiaza“, adică un act întocmit în mare grabă pentru a bifa pe listă „ce trebuie făcut săptămåna asta“.

Spre deosebire de lege, în ordin se precizează faptul că pot face obiectul cesiunii de creanţă sumele evidenţiate în titlurile executorii, oricare ar fi acelea şi oricum ar fi fost emise. Or, este bine ştiut că ANAF e iute la scrisul pe hårtie şi obişnuieşte să trimită somaţii de plată fără a face nişte minime verificări prealabile. Conform legii, somaţia este însoţită de titlurile executorii.

Ordinul nr. 1.117/2008 menţionează, de asemenea, că creanţele ce urmează a fi cesionate trebuie evidenţiate într-un certificat de atestare fiscală. Conform Codului de procedură fiscală, acest tip de certificat se eliberează doar la cererea contribuabilului şi cuprinde „creanţele fiscale exigibile, existente în sold în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii, denumită lună de referinţă“.

Să înţelegem, aşadar, că ANAF inventează un nou tip de certificat de atestare fiscală, dat fiind că acesta se eliberează în alte condiţii şi poate cuprinde alte sume decåt certificatul eliberat în condiţiile legii.

Criterii misterioase pentru selectarea creanţelor

Revenind însă la problema creanţelor care pot fi cesionate, procedura aprobată prin Ordinul nr. 1.117/2008 nu stabileşte niciun criteriu prin care să se poată urmări corectitudinea determinării acestora şi, mai ales, criteriile care vor fi luate în considerare la luarea deciziei de cesionare. În mod firesc, ne gåndim că vor fi cesionate creanţele vechi pe care ANAF a încercat să le recupereze şi nu a reuşit.

Cu alte cuvinte, ANAF poate cesiona în parte sau în totalitate creanţele unui anume contribuabil, dar lipsesc criteriile pe baza cărora o astfel de decizie s-ar putea lua.

După cum se ştie, în momentul de faţă, plata obligaţiilor bugetare se realizează în conturi unice, ceea ce înseamnă că termenul de „creanţe vechi“ îşi pierde în mare parte înţelesul. Conform noilor norme, nu mai există certitudini în legătură cu creanţele achitate şi cele neachitate. Plăţile fac obiectul unor alocări, iar algoritmul care stă la baza acesteia este cunoscut doar de ANAF. Există o mare şi îngrijorătoare lipsă de transparenţă în ceea ce priveşte distribuirea banilor plătiţi de către contribuabili şi, în consecinţă, o mare incertitudine a acestora în legătură cu situaţia lor fiscală.

Contribuabilii, informaţi prin internet

Referitor la acest ultim aspect, trebuie precizat faptul că un alt act normativ destul de recent încearcă să vină în ajutorul contribuabililor. Este vorba de Ordinul nr. 1.133/2008 pentru aprobarea Procedurii de accesare a informaţiilor privind stingerea creanţelor fiscale, puse la dispoziţia contribuabililor pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Conform acestui ordin, contribuabilii pot lua la cunoştinţă, prin intermediul internetului, de Înştiinţarea privind stingerea creanţelor fiscale. Aceste înştiinţări se emit şi se publică pe pagina de internet a ANAF doar în situaţia în care sumele plătite de către aceştia sunt în cuantum mai mic sau mai mare decåt obligaţiile fiscale datorate.

Un contribuabil poate afla dacă există sau nu o Înştiinţare pentru el prin consultarea unei liste întocmite de ANAF şi afişată pe pagina de internet pånă în data de 15 a fiecărei luni. Mai departe, în cazul în care contribuabilul se regăseşte pe această listă, va putea citi Înştiinţarea prin furnizarea unor date confidenţiale:
• codul de identificare fiscală;
• numărul documentului de plată;
• data plăţii;
• suma plătită.

Conform aceluiaşi ordin, „momentul la care contribuabilul s-a identificat prin accesarea informaţiilor puse la dispoziţie pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, captat de aplicaţia informatică, este momentul la care se consideră comunicate informaţiile în cauză către destinatarul lor“.

Situaţia financiară a contribuabililor, în ceaţă

Mai trebuie spus că informaţiile cuprinse în înştiinţare pot fi folosite pentru corelarea evidenţei fiscale cu cea contabilă şi pentru formularea unor contestaţii ulterioare. Aceasta înseamnă, în mod normal, că organul fiscal este îndreptăţit la emiterea titlurilor executorii abia după emiterea înştiinţării privind stingerea creanţelor fiscale. Legea nu este deloc limpede în această privinţă, dar în mod evident contribuabilul nu are cum să afle în ce cont ar trebui să facă eventuale plăţi suplimentare pentru stingerea creanţelor fiscale dacă nu ia mai întåi la cunoştinţă modul în care organul fiscal a procedat la stingerea acestora.

Una peste alta, posibilitatea de cesionare a creanţelor fiscale pare, cel puţin în acest moment, dificil de pus în practică, în condiţiile în care ANAF nu a pus încă la punct un mecansim transparent şi eficient de stabilire a situaţiei fiscale a fiecărui contribuabil.

PREVEDERI AMBIGUE
contribuabilul nu are cum să afle în ce cont ar trebui să facă eventuale plăţi suplimentare pentru stingerea creanţelor fiscale dacă nu ia mai întåi la cunoştinţă modul în care organul fiscal a procedat la stingerea acestora

REGULILE CESIONARII

Articolul art.1751 în Codul de procedură fiscală prevede următoarele:
• ANAF poate cesiona creanţele fiscale pe care le administrează, astfel cum acestea sunt individualizate prin titlurile de creanţă şi confirmate prin certificate de atestare fiscală, emise pentru data stabilită prin contractul de cesiune.
• ANAF nu poate cesiona creanţele fiscale principale şi accesorii pe care le administrează pentru un preţ mai mic decåt valoarea nominală a acestora. În situaţia în care există mai mulţi ofertanţi pentru preluarea creanţelor fiscale, cesiunea de creanţă se va realiza ca urmare a unei licitaţii organizate de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
• Cesionarul creanţei fiscale preia, ca urmare a cesiunii de creanţă, toate drepturile cedentului, cu excepţia celor conferite de calitatea de creditor bugetar.
• În situaţia în care ANAF intenţionează să cesioneze creanţele fiscale, notifică debitorul aspra intenţiei sale. Începånd cu data de 1 a lunii următore lunii în care s-a făcut notificarea, pånă la data realizării cesiunii de creanţă, orice plată se consideră a fi efectuată în contul creanţelor fiscale curente sau viitoare. În situaţia în care nu se realizează cesiunea de creanţă, debitorul va fi notificat asupra acestui fapt, prevederile art. 114 şi 115 din Codul de procedură fiscală aplicåndu-se în mod corespunzător.
• ANAF are obligaţia de a răspunde pentru existenţa creanţei stabilite prin certificatul de atestare fiscală şi cuprinsă în contractul de cesiune de creanţă. După semnarea contractului de cesiune, ANAF va fi descărcată de orice obligaţie de garanţie.
• În situaţia în care creanţa fiscală care face obiectul cesiunii este contestată, ANAF nu are nicio obligaţie de garanţie.