Izbucnirea crizei nu s-a reflectat brusc pe partea creditului neguvernamental. Creditul privat a fost apărat într-o primă fază de inerţia contractelor negociate în lunile precedente, dar şi de abordarea relativ relaxată a politicienilor, firmelor şi populaţiei în ceea ce priveşte impactul crizei mondiale asupra economiei locale.
Când tensiunile şi incertitudinile au început să crească generalizat în pieţe, băncile locale s-au confruntat brusc cu sistarea finanţării de la băncile-mamă.
Leul s-a depreciat puternic, ceea ce a afectat capacitatea de rambursare a celor cu credite în valută, dar, în paralel au crescut brusc şi costurile pentru finanţarea în lei, pe fondul degradării încrederii.
Astfel, tot mai mulţi din cei împrumutaţi au intrat în incapacitate de plată (după cum se vede în evoluţia creditelor neperformante), şi pe fondul acestor riscuri băncile au adoptat o prudenţă extremă, direcţionând aproape tot disponibilul către finanţarea statului. Chiar şi banii eliberaţi treptat băncilor de către BNR prin reducerea rezervelor minime obligatorii (RMO), circa 5 miliarde de euro, au ajuns în cea mai mare parte tot în creditul guvernamental.
Orientare raţională către stat
„Dinamica diferenţiată a creditului guvernamental/neguvernamental este specifică fazei curente a ciclului economic. Deteriorarea pieţei forţei de muncă a dus la creşterea riscurilor creditelor acordate sectorului privat, iar în acest context orientarea creditorilor către sectorul public pare raţională“, spune Vlad Muscalu, senior economist în cadrul ING Bank România. În același timp, potrivit lui Muscalu, cererea pentru credite a celor două sectoare înregistrează dinamici diferite. „Nevoile de finanţare ale Guvernului sunt în creştere, având în vedere deficitele bugetare înregistrate, iar cererea pentru credite din partea sectorului privat pare redusă, dacă ne uităm că dinamica slabă a acestor credite se suprapune peste costuri de finanţare mult mai scăzute faţă de perioade din trecut“, consideră el.

Neperformantele au speriat băncile
Cererea de credite s-a prăbuşit cu 80%-90% faţă de perioada de dinaintea crizei, astfel că băncile, chiar dacă voiau să crediteze, abia aveau pe cine, iar cea mai mare parte a celor care solicitau credite o făceau pentru stingerea altor datorii. Creditele neperformante după metodologia RAS (îndoielnic şi pierdere) au explodat în perioada septembrie 2008-martie 2011, crescând cu circa 34 miliarde lei, până la 44 miliarde lei (11 miliarde euro).
Acest lucru a cauzat băncilor creşteri ale cheltuielilor cu provizioanele de 18,4 miliarde lei, până la 24,5 miliarde lei. Ţinând cont că în această perioadă am avut o inflaţie cumulată de circa 18%, creditul guvernamental a scăzut în termeni reali cu 9,5%.

„Băncile au avut de făcut faţă la o grămadă de credite cu buletinul, la creşterea creditelor neperformante, a trebuit ca unele să mai returneze ceva linii de finanţare către băncile-mamă şi aproape tot ce le-a mai rămas a mers către stat şi, periferic, către economie“, spune Cristian Pârvan, secretarul general al Asociației Oamenilor de Afaceri din România.
„Statul a înlocuit sectorul privat în ceea ce priveşte creditarea şi a direcţionat banii, în mod ineficient, spre consum. Acest lucru s-a produs şi pe fondul deteriorării solvabilităţii clienţilor, al scăderii apetitului de împrumut, dar şi pe fondul unei prudenţe mai mari decât s-ar fi justificat din partea băncilor. Va mai dura până să vedem reechilibrarea creditării în cele două sectoate. Statul e în continuare dependent de finanţarea bancară, iar băncile au nevoie de o abordare mult mai deschisă în ceea ce priveşte riscul“, spune Matei Păun, managing partner la BAC Investment.