După cum chiar autorul articolului în cauză menționează, olimpicii români la matematică sunt pe locul întâi în Europa şi pe locul 10 în lume. Majoritatea giganților IT din lumea largă au operațiuni importante la noi în ţară şi sunt foarte mulțumiți de performanţele tehnice ale resurselor umane locale. Producția industrială, ramura cu cea mai mare creștere în PIB-ul ultimilor ani, are la bază o scoală românească tehnică bună.Toate acestea nu sunt, însă, suficiente. Trebuie să recunoaștem că performanţa învățământului românesc, în ansamblu, nu este extraordinară. 

Dintre multiplele cauze care stau la baza acestei situații, trei ies clar în evidenţă: conținutul, relația profesor – elev şi finanțarea. Să le luăm pe rând:

  • Conținutul

Menționez de la început că punctul meu de vedere nu este cel al unui pedagog, ci al unui practicant al andragogiei – știința educației adulților.
Domeniul în care activez, cel al trainingului, este o subramură a complexului sistem educațional al unei ţări. Din postura aceasta,  interacționez anual cu sute de adulți. La nivelul întregii companii, împreună cu colegii mei,  avem în sălile de curs între 10.000 şi 15.000 de participanți în decursul unui an. Cred că aceste cifre îmi dau dreptul de a expune un punct de vedere pe aceasta temă.
Învățământul românesc încă se concentrează mai mult pe teorie şi pe dezvoltarea inteligenţei cognitive şi mai puțin pe antrenarea inteligenţei sociale. Rezultatul este că avem ingineri buni şi lideri puţini. Sunt mulți români, spre exemplu, care învață abia la 40 de ani cum să vândă o idee unui grup decizional, cum să conducă un proiect implementat de o echipă eterogenă, ce este empatia sau asertivitatea.

Soluția este simplă şi deja s-au făcut pași în aceasta direcție: ar fi bine ca programa școlară sa fie îmbogățită cu seminarii şi ateliere care să dezvolte inteligenţa relaţională, socială şi, mai nou, inteligenţa ecologică.

  • Relația profesor – elev

Profesorii români nu par a fi preocupați de relația pe care o au cu propriii elevi, de ideile şi emoţiile pe care le au aceștia. Comunicarea este unidirecțională, de la catedră către sală. O clasă bună este o clasă cu “copii disciplinați”.
Soția mea este profesor de limba engleză. În anii ‘90, pe când era studentă, a interacționat cu un profesor britanic, care se minuna de felul în care decurge o oră de engleza. Nu înțelegea, de exemplu, de ce profesorii români îi corectează în public pe elevii care greșesc, fără să realizeze că provoacă așa numita “jenă lingvistică” ce conduce, invariabil, la un stil de gândire defensiv – decât să greșesc şi să mă fac de râs, mai bine tac! Iar tăcând, în mod sigur, nu mai învaţă engleza!

Prin acest exemplu am vrut doar să evidențiez modul în care gesturi mărunte, inhibatoare pot modela greșit personalitatea unor generații întregi. Să nu ne mai ne întrebăm, deci, de ce adulții români nu au inițiativă, de ce nu avem antreprenori sau lideri.

  • Finanțarea

Există două surse de finanțare posibile: bugetare şi private.
În acest moment, statul român alocă învățământului 3,5% din cel mai costeliv PIB european. Suntem, potrivit statisticilor NationMaster.com, pe locul 95 în lume. Spre comparație, Finlanda, exemplu imediat al tuturor celor care discută public despre educație, are 6,9% din PIB alocat acestui domeniu, iar vecinii noștri, ca să venim mai aproape, au în jur de 5,5 % (5,6% în Polonia şi 5,5% în Ungaria).

Veștile bune vin dinspre zona învățământului privat. După boom-ul investițiilor în sănătate, cine știe, educația poate fi un nou El Dorado. Cert este că nu cunosc părinte pe care să nu-l preocupe educația copilului său. Potențial de business, deci,  există!

Că educația, în toate formele sale, este o  nevoie de bază în piramida nevoilor societății, nu cred că trebuie să mai demonstrăm. Nici că există o legătură directă între nivelul educației unui popor şi standardele sale de viață. Atunci, dacă este așa de clar pentru noi toți, pur şi simplu nu înțeleg de ce, după ce am semnat un pact pe educație nu suntem în stare să declarăm acest domeniu ca fiind STRATEGIC NAŢIONAL şi să ne ocupăm ca atare de el. Pentru ca investiția unui popor în educație îi aduce cel mai bun Return On Investment!

Andrei Goşu, director general Ascendis