Cele două proiecte modificau, în acest sens, Statutul poliţistului, respectiv Legea privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române.

„Sunt prezumate a fi realizate în mod legal toate activităţile şi atribuţiile unui poliţist în legătură cu exerciţiul drepturilor sau îndeplinirea obligaţiilor de serviciu prevăzute la alin. (1), precum şi actele prin care acestea sunt constatate. Dovada contrară poate fi realizată doar prin administrarea probelor prevăzute de lege”, prevedeau cele două proiecte.

Ce prevedea proiectul

Totodată, proiectul de modificare a Statutului poliţistului mai prevedea, în plus, că „poliţistul este funcţionar public cu statut special, învestit cu exerciţiul autorităţii publice, care poartă, de regulă, armament şi uniformă, şi exercită atribuţii stabilite în competenţa Poliţiei Române sau a celorlalte structuri demilitarizate ale Ministerului Afacerilor Interne, denumit în continuare MAI. Statutul special este conferit de natura şi condiţiile speciale de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu, de riscurile misiunilor îndeplinite, care pot afecta viaţa şi integritatea fizică şi psihică a poliţistului, siguranţa sa şi a familiei sale, de obligaţiile, îndatoririle, restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale şi incompatibilităţile specifice”.

Pe perioada delegării, poliţistul îşi păstrează funcţia şi drepturile băneşti corespunzătoare acesteia, având dreptul la plata sporurilor/compensaţiilor/indemnizaţiilor corespunzător noului loc de muncă, sarcinilor încredinţate, timpului de muncă precum şi cheltuielilor de transport, cazare, indemnizaţie de delegare, în condiţiile legii. Poliţistul pus la dispoziţie beneficiază de drepturile băneşti prevăzute de legislaţia privind salarizarea poliţiştilor, indemnizaţie de chirie sau/şi transport, precum şi de celelalte drepturi prevăzute în legislaţia aplicabilă poliţiştilor.

Poliţistul numit în prima funcţie sau mutat în interesul serviciului într-o altă localitate decât cea în care îşi are domiciliul şi care nu deţine locuinţă proprietate personală în acea localitate, nici el şi nici soţia/soţul acestuia, în situaţia în care nu i se poate asigura spaţiu de locuit corespunzător, are dreptul la o compensaţie pentru chirie de până la 50% din salariul de bază, mai prevedea proiectul respins.