Apar noi detalii despre rolul jucat de Ion Iliescu în decembrie 1989 și implicarea Moscovei în evenimentele de atunci. O dezvăluire de ultim moment, care se regăsește în Dosarul Revoluției, este cea legată de incidentul de la reactorul nuclear de la Cernavodă. Mai exact, este relatat pe larg scenariul teroriștilor care ”otrăveau apa și minau obiective strategice”

Martorii din Dosarul Revoluției au susținut că ceea ce s-a petrecut în decembrie 1989 a fost o mișcare coordonată direct de la Moscova. Rechizitoriul din Dosarul Revoluției, în care Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Gl (Rtr) Iosif Rus sunt cercetați de infracțiuni împotriva umanității, scoate la iveală informații care leagă mișcarea din decembrie 1989 de un scenariu bine pus la punct și coordonat de la Moscova.

Grupul Iliescu și cum acționa înainte de 1989

Procurorii care au lucrat la Dosarul Revoluției au dat detalii despre constituirea ”grupului Iliescu”. Acesta era o grupare disidentă, care acționa înainte de decembrie 1989, pe fondul degradării relațiilor bilaterale dintre RSR și URSS, după momentul Praga 1968. Grupul avea ca scop înlăturarea președintelui Nicolae Ceaușescu și menținerea României în sfera de influență sovietică. Membrii grupării, au preluat puterea totală în stat, după evenimentele din 1989. Ion Iliescu a devenit președinte, generalii Victor Atanasie Stănculescu și Nicolae Militaru au fost miniștri ai apărării, Virgil Măgureau – director SRI, Vasile Ionel – șef al Marelui Stat Major al Armatei, Emil (Cico) Dumitrescu – secretar de stat și consilier la Administrația Prezidențială. Ion Iliescu a negat mereu existența acestui grup.

Rechizitoriul conține informații legate de modul în care au acționat membrii organizației care a avut scopul de a asigura transferul de putere sub impresia falsă a unor evenimente violente provocate de forțe fidele fostului dictator. Un element important în acest scenariu a fost faptul că Iliescu și-a asumat și poziția de ”comandant al Armatei” de la Nicolae Ceaușescu, lucru care a dus, în perioada 22-26 decembrie 1989 la evenimente care s-au soldat cu pierderea de vieți omenești.

Dezvăluiri despre presupușii teroriști care ar fi vrut să atace reactorul de la Cernavodă

Toți românii trebuie să afle acum despre unele momente care s-au petrecut atunci și care au ieșit la lumină abia acum. Un astfel de episod este cel legat de incidentul nuclear de la Cernavodă. Atunci, o divizie a Armatei Române a fost trimisă pentru e elimina ”teroriștii care atacă reactorul”. S-a petrecut pe 23 decembrie, într-un moment în care la comanda generalului Dumitru Pletos (descris de procurori ca membru al grupului Iliescu) a preluat comanda Diviziei I Mecanizată, din ordinul generalului Militaru, fără un act oficial de numire în funcție.

Unul dintre șefii diviziei a relatat că generalul Pletos avea informații despre activitatea unor presupuși teroriști străini care urmau să lovească obiective civile din elicoptere lansate din afara țării.

”A doua zi, Pletos mi-a ordonat să mă deplasez urgent cu o grupă la Reactorul Nuclear de la Măgurele, deoarece sunt informații că este atacat de teroriști. Am întocmit rapid o grupă din băieți pe care îi cunoșteam destoinici și ne-am deplasat cu un TAB de cercetare la Măgurele. Când ne-am apropiat de pădurea din jurul clădirii reactorului, am remarcat pe drumul de la liziera pădurii două ARO militare și patru TAB-uri. Militarii din echipaje erau debarcați și echipați cu uniforme USLA. La apropierea noastră, am văzut cum unul dintre cei cu ținute USLA era așezat în genunchi, cu mâinile lipite, implorând.

Reacția celorlalți a fost să iasă la vedere, părând practic că se predau. Am oprit lângă ei și le-am spus să stea liniștiți, că nu se va întâmpla nimic. Imediat am văzut că din pădure se apropie doi ofițeri pe care i-am cunoscut ca fiindu-mi colegi de aplicații din cadrul Batalionului de Cercetare de la Buzău, DIA. După stabilirea legăturii, am făcut schimb de informații, aflând astfel că au fost trimiși împreună cu ceilalți de la sediul MApN, cu aceeași misiune pe care o aveam și noi, și anume respingerea teroriștilor care au atacat rectorul de la Măgurele. Menționez că nici noi, nici ei nu am fost anunțați cu privire la faptul că la misiune participă și alte forțe. Am realizat că a fost vorba de o diversiune, mai ales că în urma verificărilor am aflat că reactorul nu a fost atacat, iar zona nu reprezintă un interes operativ”, a declarat martorul G.L. din Dosarul Revoluției.

Un martor din Dosarul Revoluției a oferit date exacte

Martorul a relatat că a doua zi, generalul Pletos i-a dat ordin să verifice mai multe stații de filtrare a apei și i-a ordonat să meargă pe un itinerar care trecea prin fața MApN.

”În fața ministerului se afla un dispozitiv de pază și apărare format din tancuri și TAB-uri care se întindea până la Piața Moghioroș. Dispozitivul l-am văzut numai când am ajuns acolo, nefiind informat cu privire la existența acestuia… Am fost oprit de un tanchist aflat pe tanc, concomitent cu îndreptarea țevii tancului înspre blindatul meu. (…) Acesta mi-a cerut parola, i-am răspuns că nu cunosc parola și mi-am declinat identitatea, acesta recunoscându-mă întrucât mă știa ca șeful Cercetării… Personal, consider că Pletos cunoștea despre existența acestui dispozitiv, dar nu m-a anunțat”, a mai povestit martorul.

În dosar apare și o declarației a fostului șef al cancelariei lui Nicolae Ceaușescu, care a povestit că după 22 decembrie a luat legătura cu generalul Stănculescu, pentru a-l întreba ce trebuie să facă. Acesta a susținut că avea o relație bună cu acesta, așa că i-a solicitat opinia. Răspunsul lui Stănculescu a fost clar: să rămână acasă și să aștepte să fie contactat.

”Nu am fost chemat, dar la scurt timp la locuința mea a sosit un vehicul blindat (TAB al armatei) şi s-a deschis focul asupra clădirii în care locuiam împreună cu familia. Am reușit să ies în stradă şi să port o discuție cu ofiţerul care comanda echipajul, acesta recunoscându-mă s-a mirat că locuiesc acolo şi a motivat că a primit ordin de la Stănculescu să deschidă focul asupra acestei clădiri, întrucât în interior se află terorişti”, a declarat martorul. C.S.

Implicarea categorică a Moscovei în evenimentele din ’89

Un alt martor audiat, R.G., fost șef al Direcției I din cadrul DSS (Departamentul Securității Statului), a explicat scopul unor astfel de dezinformări, precum și originea lor.

„Cunoşteam că Ion Iliescu se afla în atenţia Serviciului de contraspionaj sovietic (UM 0110) făcând obiectul unui dosar de urmărire informativă ca urmare a unor legături cu generalul Militaru, profesorul Măgureanu şi alţii (…) Consider că a fost o mişcare revoluţionară evidentă, căreia i s-a suprapus puciul militar, lovitura de stat militară coordonată de agenţii KGB, pe baza indicaţiilor date de la Moscova (…) Când mă refer la puciul militar, numesc aici pe ofiţerii de rang superior şi anume Stănculescu, Logofătu, Eftimescu, Militaru, ca fiind cunoscuţi în slujba serviciilor de informaţii sovietice. Consider că în armata română a existat un segment de patrioţi, dar şi un segment important de ofiţeri care au efectuat studiile URSS şi se aflau sub influenţa serviciilor acestei ţări (…)

Ce a urmat încă din seara de 22 decembrie 1989, a însemnat de fapt punerea în practică a unor momente operative diversioniste, create de MApN. Grupa operativă era formată din generali şi ofiţeri MApN de la Direcţia de organizare-mobilizare, care în mod curent se ocupau de aplicaţii. Motivaţia acestor acţiuni a reprezentat-o ideea că în România au fost infiltraţi terorişti străini care otrăvesc apa, minează obiectivele, atacă populaţia. S-a insinuat faptul că şi securitatea este implicată în asemenea acţiuni. Se dorea impresionarea populaţiei pentru a o determina să facă un pas înapoi şi să sprijine noua conducere”, a declarat fostul șef de securitate.

Ordinele au fost date conform unui scenariu dictat din exterior

O altă mărturie a maiorului PV, redactor principal la emisiuni radio-tv cu specific militar, arată că șefii direcțiilor militare erau direct răspunzători pentru haosul creat după 22 decembrie 1989 și că ordinele au fost date conform unui scenariu prestabilit și, cel mai probabil, dictat din exterior.

„Personal apreciez că toate deciziile militare luate după data de 22 decembrie 1989, nu puteau fi luate fără implicarea directă a şefilor de direcţii militare (…) Despre generalul Nicolae Militaru consider că nu a fost voinţa Moscovei pentru a-l impune în funcţia de ministru al apărării. Numirea în această importantă funcţie a fost făcută de fostul preşedinte Iliescu Ion (…)

Apreciez că, introducerea elementului „sânge” începând cu 16 decembrie 1989, până la 31 decembrie 1989, este specifică bolşevismului stalinist. Este bine cunoscut faptul că, istoric privite lucrurile, bolşevism-stalinismul a operat astfel. Complicitatea internă la o astfel de strategie, acceptarea acestei maniere, o consider cu adevărat criminală. Cei care au acceptat elementul „sânge” se fac cu adevărat vinovaţi pentru ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989 (…) Acceptarea acestei situaţii criminale a fost făcută de grupul politico-militar ce a preluat puterea în stat, în cursul lunii decembrie 1989”, a declarat martorul.