programatorilor nostri: atunci cand le dai o sarcina trebuie sa le spui doar ce sa faca, nu si cum sa faca. Romanul se descurca, gaseste singur calea optima, in vreme ce programatorul occidental are nevoie de instructiuni precise, pe care le respecta cu sfintenie. si pana la urma, de unde atata creativitate la programatorul roman?! Doar nu avem nimic in plus fata de cel german sau american. Tocmai aici este si smecheria: nu avem nimic in plus, avem chiar in minus.
Sa o luam de pe bancile scolii. Crezi ca sistemul de invatamant romanesc ofera un mediu propice pasionatilor de informatica? Deloc. Se investesc milioane de dolari in dotarea laboratoarelor cu calculatoare de ultima ora, dar profesorii sunt, de multe ori, egali cu zero (ce om care stie informatica sta la stat pentru un salariu de trei milioane de lei ?!). si atunci, elevul se duce acasa si invata ce vrea el si nu dupa programa valabila acum 15 ani. Cum, deseori, tanarul student stie mai mult decat profesorul sau, e nevoit sa invete de unul singur, dar nu in laboratorul facultatii, ci in sufrageria de acasa sau in camera de la camin.
Un alt minus, pe langa sistemul de invatamant, este cel de ordin financiar. In multe situatii, cand familia reuseste sa-i cumpere programatorului in devenire un calculator este un adevarat eveniment. Daca vrei, relatia dintre tanarul roman si calculator este asemanatoare cu cea dintre barbat si masina lui. Aproape ca este o relatie de iubire, in care partenerii se cunosc unul pe altul pana in cel mai mic amanunt. In Occident insa, aceste povesti „de dragoste” sunt mult mai rare, intrucat calculatorul este la fel de comun ca si televizorul.
Practic, pe roman nevoia il invata, il determina sa fie creativ. Dar sa fim bine intelesi. Acest gen de creativitate nu da aceleasi rezultate in orice domeniu. In industria de masini, de exemplu, parca e mai bine sa fii riguros ca neamtul. In productia de cipuri e preferabil sa fii meticulos ca asiaticul.
In materie de software insa, putina imaginatie (mai pe sleau, putina abatere de la regulile impuse de sef) nu strica. Lipsa de incorsetare este, de multe ori, generatoare de noi tehnologii. Suntem buni la creatie, suntem poeti, avem mintea aerisita, insa atunci cand vine vorba sa producem propriile marci de produse software pe care sa le vindem in nume propriu nu mai suntem la fel de buni. si de fiecare data cand ridicam capul se gaseste un investitor care sa ne cumpere cu idee cu tot. Exemplul cel mai la indemana: Microsoft a cumparat recent tehnologia antivirus RAV. Cel mai trist este ca, desi avem multi poeti, nu avem opera poetica.
radu.tataru@capital.ro