Dupa ce in 2001 piata a inresgistrat in premiera un declin de 5%, de curand, marii fabricanti si-au revizuit in sens negativ previziunile privind vanzarile de terminale pentru anul in curs. Acelasi lucru l-a facut si banca de investitii Merrill Lynch, care a anuntat ca, in 2002, se asteapta la vanzari totale de 385 de milioane de unitati, cu 25 de milioane mai putin decat estimase anterior.
In asemenea conditii, marile companii din domeniu s-au vazut nevoite sa-si regandeasca strategia. Primul pas a fost facut de liderul pietei mondiale de telefoane mobile, producatorul finlandez Nokia. Concret, managerii producatorului care realizeaza 37% din vanzarile totale de telefoane, in frunte cu directorul executiv Jorma Ollila, au restructurat total unitatea de mobile, reprezentand o afecere de 21 miliarde USD. Aceasta a fost sparta in noua divizii separate, fiecare avand misiunea de a propulsa vanzarile companiei pe segmente diferite, pornind de la telefoanele inteligente de 1.000 USD si terminand cu cele mai ieftine, destinate pietelor emergente.
Pentru ca previziunile privind acest an sa se adevereasca, mai precis, pentru ca profitul sa ajunga la 3,7 miliarde USD – cu 6% mai mult decat anul trecut, restructurarea Nokia era inevitabila. Mai ales cand concurenta nu iarta nimic. In cursul acestei primaveri, producatoul finlandez s-a vazut depasit de proaspat infiintatul Sony Ericsson Mobile Communications, la capitolul telefoane cu ecran color. Compania rezultata in octombrie 2001 din joint-venture-ul dintre gigantii suedez (Ericsson) si japonez (Sony Corp) a dat lovitura la vanzari, cu T68.
si aceasta nu este singura provocare demna de luat in seama. Grupul american Motorola a castigat, cel putin deocamdata, batalia pe piata mobilelor care suporta tehnologia GPRS, un up-grade la standarul european GSM. Nici pe piata telefoanelor cu tehnologie CDMA, „importata” in Romania (premiera europeana, de altfel) de Zapp Mobile, situatia nu este mai buna. Aceasta piata aflata, la randul sau, in crestere, este dominata de rivali asiatici precum Samsung. De asemenea, marea majoritate a camerelor foto pentru telefoane, folosite pentru a imortaliza fotografii digitale si a le transmite in retea, provin de la mari producatori japonezi precum NEC Corp.
E absolut normal sa faci restructurare cand industria trece printr-o perioada de schimbari profunde, generate de doi factori contradictorii: criza financiara si progresul rapid al tehnologiilor. tarile dezvoltate sunt piete aproape saturate, cu o rata a penetrarii de peste 80%, fata de aproximativ 20% cat este in Romania. Pornind de la aceasta premisa, compania americana de cercetare a pietei, Shosteck Group preconizeaza ca, pana in 2005, circa 77% din vanzarile globale de telefoane vor fi corelate cu dorinta utilizatorilor de a-si inlocui telefonul cu unul mai nou.
Pe de alta parte, Internetul mobil, despre care s-a crezut ca va fi motorul vanzarilor de telefoane scumpe cu proprietatile unui minicomputer, a fost o forta supraevaluata, dat fiind esecul actual al tehnologiei 3G. si mai grav este faptul ca operatorii, aflati in dificultate financiara, nu mai pot sustine subventiile pentru terminale, politica multumita careia noii abonati puteau sa cumpere telefoane de 200 USD cu doar 10 USD.

Romania nu este o piata a marjelor mari

Paradoxurile nu lipsesc nici din aceasta industrie. Tocmai cand marii producatori, precum Nokia, au inteles ca structura utilizatorilor nu este omogena si ca politica de vanzari trebuie gandita in functie de fiecare segment, separat, goana dupa miniaturizare conduce la standardizarea componentelor electronice. Daca inainte elementele care intrau in componenta unui telefon mobil erau monopolul catorva producatori mari, acum o multime de companii precum Motorola, Texas Instruments sau Wavecom vand in cantitati mari module gata de asamblat. si pericolul cel mare vine dinspre producatorii asiatici (TCL Holdings din China), imbatabili in ceea ce priveste costul redus al manii de lucru.
Cat despre piata romaneasca, situatia nu e atat de trista. Rata de penetrare inca redusa ii face pe producatorii de telefoane sa spere ca piata va continua sa creasca. Daca anul trecut s-au vandut legal un milion de terminale pe care companiile din industrie au incasat peste 175 milioane USD, pentru anul in curs se asteapta vanzarea a doua milioane de aparate, in valoare de 200 milioane USD. O concurenta neplacuta o reprezinta importurile ilegale care anul trecut au reprezentat, ca numar, 40% din piata.
Motorul dezvoltarii il reprezinta parteneriatele de subventionare a unor terminale, incheiate cu operatorii de telefonie. Romanii care isi permit sa schimbe telefonul cumparat la abonare cu unul dintr-o generatie mai noua sunt destul de putini, din cauza puterii reduse de cumparare, nu pentru ca nu si-ar dori sau n-ar avea chiar nevoie de o inlocuire. Nu e un secret ca numarul utilizatorilor carora telefonul li se defecteaza iremediabil dupa iesirea din garantie este in crestere.
Potrivit specialistilor, daca in primii ani de telefonie mobila in Romania clientii din sectorul business detineau ponderea, in prezent, s-a ajuns la un relativ echilibru intre utilizatorii care folosesc terminalele in scop de afaceri si in scop personal.
In continuare, primii doi jucatori sunt Nokia, cu o cota de 37%, si Sony Ericsson (21%). Urmatorii clasati sunt Alcatel, Samsung, Motorola, alte marci detinand cote ceva mai mici din piata locala fiind Bosch, Siemens, Philips, Panasonic, Sony, Sagem sau Mitsubishi.
Din pacate pentru principalii jucatori, Romania ramane o piata a serviciilor de voce si SMS, mai putin a celor de date sau multimedia messaging. Aceasta inseamna ca terminalele sofisticate, care ar permite obtinerea unor marje de profit mai ridicate, se vand in numar destul de redus.