opinie diferita.Cred ca, pentru a pune putina ordine in aceasta diversitate haotica de opinii si pentru a putea face diferenta intre opiniile intemeiate si cele lipsite de fundament, trebuie sa ne definim, ca societate, obiectivele si prioritatile pe termen lung. Cred, si nu sunt singurul, ca, in termeni economici, cresterea sanatoasa poate avea loc doar in urma cresterii de productivitate. Nimic altceva nu ne poate face in mod permanent si continuu mai prosperi.Ce poate creste productivitatea? Ideea general acceptata este aceea conform careia productivitatea este rezultatul direct al investitiilor in tehnologie, infrastructura, educatie si sanatate. Acestea fiind spuse, o investitie inteligenta poate avea rezultatul asteptat doar intr-un mediu economic stabil, ceea ce inseamna dobanzi reale scazute si preturi stabile (inflatie scazuta). Primele doua obiective (productivitate si investitii) ar trebui sa fie sustinute de catre Guvern, prin politica fiscala, si ar trebui sa reflecte prioritatile societatii in an-samblu. Pe de alta parte, Banca Nationala este mult mai in masura de a se ocupa de ultimul obiectiv, cel al unui mediu economic stabil. Intrebarea care se pune este cum reflecta Guvernul valorile si aspiratiile noastre? Ce fel de strategie de investitii a pus la punct in ceea ce priveste imbunatatirea sistemului de educatie, sanatate si a infrastructurii? Ce ne-ar putea spune despre tehnologie, subiect despre care nici nu se mai oboseste sa discute? Sunt scolile noastre mai bune astazi decat in urma cu zece ani, sau chiar cu doi ani? S-a imbunatatit speranta de viata? Ce putem spune despre rata mortalitatii infantile? Sunt drumurile noastre mai bune astazi? Dar sistemul de transport public? Cat sunt ele de bune in corelatie cu investitiile care au fost facute pana acum?In ceea ce priveste tehnologia, trebuie sa ne intrebam daca am reusit sa cream stimulentele potrivite pentru cei care dezvolta sau importa tehnologie.Atunci cand vorbim despre banca centrala si despre obiectivele ei privind stabilitatea economica, ar trebui sa ne intrebam de ce avem cel mai „patat dosar“ din Europa post-comunista in ceea ce priveste inflatia. Cum decide Banca Nationala rata dobanzii si cum anticipeaza inflatia? De ce moneda noastra se comporta impredictibil? De ce este aceasta institutie atat de lipsita de transparenta? De ce nu este dat publicitatii rezumatul discutiilor ce au loc in consiliul de administratie al bancii, atata timp cat cele ale bancilor comerciale sunt accesibile publicului? Toate acestea sunt intrebari la care ar trebui sa raspunda in fiecare zi nu numai cei alesi la putere, dar si cei din esalonul inferior si presa. Romania trebuie sa se gandeasca la prioritatile sale si la obiectivele pe termen lung si sa puna in dezbatere acest subiect. In ultimii 15 ani, romanului obisnuit i s-a spus ce trebuie sa considere important si care sunt prioritatile: de la nevoia de privatizare, la apartenenta la NATO si la eforturile de integrare in Europa Unita, elita politica a Romaniei nu a petrecut prea mult timp cu explicatii legate de deciziile pe care le-a luat. Daca Romania vrea sa beneficieze de pe urma apartenentei la Uniunea Europeana, aceasta atitudine trebuie sa se schimbe. Tara ar trebui sa se angajeze intr-o dezbatere nationala care sa dea nastere unei idei in legatura cu natiunea care doreste sa devina. De exemplu, am dori sa ramanem o populatie de tarani – pentru ca este clar ca nu am devenit inca fermieri? Sau, poate, am vrea ca urmasii nostri sa faca parte din revolutia generata de Internet, am vrea ca ei sa proiecteze programe de calculator si sa creeze valoare adaugata pentru aceasta lume in continua schimbare? Ne gandim sa intram in concurenta cu China pe piata produselor manufacturate, mai ales textile si otel? Daca raspunsul este da, care este strategia noastra? Daca ne bazam pe salariile mici platite in Romania, am pierdut deja. Ce am putea face ca sa castigam?     Ar trebui sa ne stabilim prioritati. As propune sa incepem prin a da mai multa atentie profesorilor si sistemului de educatie, sistemului de sanatate si infrastructurii. Oamenii educati, fie ca sunt ingineri, fermieri, doctori, lucratori in fabrici fie oameni de stiinta, iau decizii mai bune. Cred ca, in lumea globalizata in care traim, profesorul este mai important decat minerul sau lucratorul in otelarie. Copiii nostri ar trebui sa creasca pentru a deveni creatori de software mai degraba decat tarani. Poate ca toate acestea par sperante desarte. Intrebarea este daca facem ceva din acest punct de vedere. Este cineva care sa inceapa o dezbatere pornind de la intrebarile de mai sus? Ar fi un bun inceput.