Preţul ridicat al petrolului la nivel mondial, combinat cu cererea în creştere din economiile estice, dau speranţe atât companiilor care extrag petrol, cât şi celor care deţin capacităţi de rafinare importante în regiune.
Cea mai mare ameninţare pentru rezultatele petroliştilor din Europa Centrală şi de Est vine, în momentul de faţă, din partea dependenţei crescute de petrolul rusesc. Iar încercările de a diminua această dependenţă sunt îngreunate de faptul că majoritatea rafinăriilor sunt proiectate pentru a procesa petrol de tip Ural, şi sunt poziţionate în apropierea marilor conducte petroliere ce vin în momentul de faţă dinspre Rusia. Cheltuielile necesare pentru a le adapta la o nouă materie primă ar fi, în momentul de faţă, foarte mare, mai ales că petrolul rusesc este şi mai ieftin decât cel adus din alte surse. Pe partea de extracţie, majoritatea companiilor din regiune fac eforturi pentru a-şi majora capacităţile, însă până în prezent doar OMV, Petrom şi, parţial, MOL stau bine la acest capitol. Împreună, OMV şi Petrom extrag peste 520.000 de barili pe zi (320, respectiv 200), în timp ce MOL speră ca de-abia în 2010 să ajungă la 300.000, de la 100.000 în prezent. Cererea este însă de ordinul milioanelor de barili pe zi, aşa că factorul rusesc va mai rămâne, multă vreme, în afacerile companiilor petroliere din zonă şi, evident, în evoluţia acţiunilor acestora la bursă.
Petrolul rusesc, mai ieftin, dar mai nesigur
Companii precum PKN Orlen şi Unipetrol sunt orientate exclusiv către partea de downstream, cele două având, împreună, o capacitate de rafinare de 34,4 milioane de tone de petrol pe an, potrivit estimărilor din raportul sectorial realizat de Erste Bank pentru luna octombrie. De altfel, polonezii de la PKN deţin un pachet de 62,99% din acţiunile companiei cehe Unipetrol, formând în acest fel cel mai puternic grup din Europa Centrală şi de Est la nivel de rafinare. Peste OMV-Petrom, care are, conform aceluiaşi studiu, o capacitate totală de rafinare de 33,5 milioane de tone, şi mult peste MOL, Rompetrol, Lotos (Polonia) sau NIS (Serbia).
Analiştii Erste văd un dezavantaj major în privinţa rafinăriilor est-europene, dar şi un mare avantaj. Dezavantajul se leagă de scăderea, în timp, a diferenţei dintre preţul petrolului rusesc şi al celui extras din alte regiuni ale lumii (mai exact de creşterea preţului ţiţeiului Ural), cu efecte nefaste asupra marjelor de rafinare.
Avantajul este dat de creşterea puternică a cererii de produse petroliere, atât pe partea de carburanţi, cât mai ales în sectorul petrochimic. Studiul citează o prognoză a Unipetrol, potrivit căreia consumul de benzină ar putea creşte între 2008 şi 2017, în medie, cu 1,31% pe an, iar cel de motorină, cu nu mai puţin de 2,92% pe an. În ceea ce priveşte produsele petrochimice, marjele de profit sunt aşteptate şi ele să crească, urmare a cererii în creştere din partea economiilor în curs de dezvoltare din zona ECE.
În condiţiile în care sectorul petrolier este aşteptat să cunoască o creştere în perioada următoare, rezultatele financiare ale companiilor din regiune vor urma, cel mai probabil, o traiectorie similară. Asta, bineînţeles, dacă managerii acestora vor şti să evite pericolele existente, de la caz la caz, şi să valorifice oportunităţile apărute.
De remarcat este că toate acţiunile companiilor petroliere central şi est-europene cotate la bursă beneficiază de recomandări pozitive din partea departamentului de analiză al Erste Bank, în raportul amintit mai sus. Pentru una dintre companii, Unipetrol, recomandarea este de cumpărare, pentru trei dintre ele, Lotos, OMV şi Petrom, de acumulare, iar pentru două, PKN Orlen şi INA (Croaţia), de păstrare a acţiunilor. Recomandarea pentru MOL este în curs de revizuire. Aşadar, perspective bune legate de companiile petroliere. Şi nu numai pentru cele româneşti, ci şi pentru cele din regiune, ale căror acţiuni pot fi, la fel ca şi cele ale Petrom şi Rompetrol Rafinare, tranzacţionate de investitori.
Miscari strategice in regiune
Europa Centrală şi de Est este în mijlocul unui proces de consolidare în domeniul petrolier, pentru a putea face faţă companiilor-gigant din Rusia şi din vestul Europei.
În afară de achiziţionarea Petrom de către OMV, au avut loc deja şi alte mişcări similare în regiune. De exemplu, compania poloneză PKN Orlen a cumpărat 62,99% din acţiunile cehilor de la Unipetrol, iar MOL a achiziţionat 25% din compania croată INA.
Cea mai mare tranzacţie care ar putea avea loc în viitorul apropiat este cumpărarea MOL de către OMV, compania austriacă anunţându-şi în repetate rânduri interesul pentru această achiziţie, şi oferind o sumă cu 44% mai mare decât preţul de piaţă al acţiunilor înainte de începutul discuţiilor.
O altă fuziune ar putea avea loc între firmele poloneze PKN Orlen şi Lotos, cele două companii fiind interesate de aşa ceva pentru a putea rezista unei încercări de preluare ostilă, cum este cea derulată de OMV faţă de MOL.
Ungurii de la MOL ar fi interesaţi mai degrabă de o colaborare cu PKN şi, eventual, de o fuziune, decât de oferta celor de la OMV, însă polonezii nu au manifestat până acum acelaşi interes.
