Patronii bordelurilor au fentat legea

Exista la „mica publicitate” a ziarelor doua tipuri de anunturi cu „saloane de masaj erotic”. Primul ofera masaje bazate pe diverse tehnici orientale care, oricat de erotice ar fi, nu includ relatiile sexuale intre client si maseuza. Cel de al doilea gen de saloane, mult mai numeroase si care ne intereseaza in cazul de fata, sunt de fapt bordeluri de lux presarate prin centrul Bucurestiului.Saloanele sunt insiruite pe bulevardele principale, din zona „Tineretului” pana in „Aviatorilor”. Sunt in

Exista la „mica publicitate” a ziarelor doua tipuri de anunturi cu „saloane de masaj erotic”. Primul ofera masaje bazate pe diverse tehnici orientale care, oricat de erotice ar fi, nu includ relatiile sexuale intre client si maseuza. Cel de al doilea gen de saloane, mult mai numeroase si care ne intereseaza in cazul de fata, sunt de fapt bordeluri de lux presarate prin centrul Bucurestiului.
Saloanele sunt insiruite pe bulevardele principale, din zona „Tineretului” pana in „Aviatorilor”. Sunt in jur de 30 de apartamente aflate in vile sau blocuri noi, cu cateva fete fiecare. Estimativ, un astfel de bordel incaseaza 10 -15.000.000 de lei pe zi, fara sa plateasca vreun impozit la stat, pentru ca nu figureaza ca firma. In total, stabilimentele numarate de revista Capital in Bucuresti au incasari zilnice de 450 milioane lei. Intr-un an cu doar 250 de zile „lucratoare”, industria masajului erotic ar realiza o cifra de afaceri de peste 3,4 milioane dolari.
In asteptarea unei legi a „caselor de toleranta” sau a „eros-locurilor”, cum le numeste ultimul proiect al deputatilor, prostitutia nu s-a culcat pe o ureche, ci s-a diversificat si s-a adaptat la economia de piata. Clasicele matroane au fost inlocuite de tinere dragute care se ocupa de organizare si de „public relations”. Programul bordelurilor de lux este de zi; de la 11 dimineata, pana la 8-9 seara. Fetele nu au carnete de sanatate, cum prevede proiectul legislativ, nu le-a intrebat nimeni de varsta, iar apartamentele sunt amplasate in zone locuite. In rest, aceste bordeluri sunt mai curate decat spitalele, fetele sunt mai bine platite decat la multi patroni, iar la Politie nu au ajuns reclamatii. Maiorul Ion sandru din IGP s-a ocupat de multe cazuri de trafic de carne vie, sechestrari etc. Cu forma „saloane erotice” nu s-a intalnit. Un control al acestora ar presupune o mare desfasurare de forte, iar probatoriul este dificil de realizat.
Cine se afla in spatele acestor afaceri este aproape imposibil de aflat. Alte detalii, in schimb, nu par chiar un secret. Despre oferta ne lamureste un glas senzual de la „Catty Salon”, dornic sa impresioneze „targetul: „La noi este un salon de masaj de relaxare si erotic, cu finalizare prin sex normal sau oral protejat, la pretul de 700.000. Avem patru fete foarte dragute, puteti alege. Cu doua fete pretul este de 1.200.000, iar un show lesby este 1.500.000.”
Cer adresa, dar nu se poate asa; trebuie o programare si un telefon cand ajung in apropierea unui magazin din Piata Romana. De acolo voi fi indrumat. Mi se asigura cofidentialitatea. O anunt pe fata ca scriu un reportaj si as vrea sa vorbesc cu patronul. Dupa cateva secunde, raspunde un alt glas feminin: „Ce?! Nu, nu, nu!”, strident si cam lipsit de erotism.
Anunturile care contin cuvinte cheie, cum ar fi „companie intima”, „show-girls” sau „relaxare totala”, se termina cu un telefon mobil. Saloanele sunt peste tot „ultracentrale”, aerul conditionat si fetele pasionale.
La „Ella”, blondele sunt senzuale, iar brunetele sunt pasionale. Preturile si oferta sunt aceleasi. Sun, ma programez si peste o ora sunt in fata unui bloc de pe „Calea Victoriei”. Suficient de devreme cat sa respir adanc langa interfon si sa-i fac loc sa iasa unui tanar imbracat in costum alb care rade nervos la telefon: Doar asa zicea: „E bine? Ooo! E bine? Ooo!” Trec peste inceputul comic al incursiunii si imi spun cu glas cam strangulat prenumele la interfon. Deschide usa o bruneta cu alura de top-model, se prezinta si ma invita intr-un apartament luxos, decorat in stil turcesc. Partea trista pentru clienti este ca fata nu se implica decat intr-o „conversatie de salon”, apoi apar alte doua femei, una foarte solida, cealalta trecuta de prima tinerete. Ma hotarasc repede sa dau cartile pe fata. Imi cer scuze pentru surpriza si deranj si le asigur la randul meu „confidentialitatea” in privinta numelor si adresei. Prima fata incremeneste in fotoliu. Celelalte imi spun ca nu pot sa-mi dea detalii prea multe despre munca lor, dar daca vreau, pot sa incerc; nu e nimic deosebit, e vorba doar de relaxare. Mai aflu doar ca au in jur de 10-15 clienti pe zi. Tarifele mi le spusese la telefon bruneta din fotoliu care nu mai vorbeste si nu mai reactioneaza.
Intr-o vila din Piata Dorobanti ma ia grabita in primire o fata, ma vara intr-o camera si ma roaga sa astept un minut „pentru ca e cineva care a intarziat”. Una din grijile „saloanelor” fata de client este ca un barbat sa nu intalneasca un alt barbat. Camera are multe perdelute, veioze, doua boxe la care se aude in surdina o muzica romaneasca, aer conditionat, un pat fara asternut, cateva prosoape impaturite.Totul e foarte curat. Se deschide usa si sunt condus intr-o incapere mai mare, stralucind de lux. In jurul unei mese stau patru fete destul de dragute, imbracate in fuste scurte de aceeasi culoare. De regula, clientul bea ceva de la minibar, dupa care „aleasa” sau „alesele” il conduc la camera repartizata. Fata care se ocupa de ceremoniile de primire spune ca interviuri nu acorda, dar nu e nimic de ascuns aici. Cu patronul nu pot sa vorbesc. Ma lasa doar sa mai arunc o privire de pe hol in imensul apartament. Sunt trei dusuri si patru sau cinci camere. Pe noptiere sta cate o sticluta cu ulei pentru masaj – paravanul de imagine al unei vechi afaceri, intotdeauna profitabile, orice forma ar lua.