Mult zgomot pentru nimic

Fenomenul de mai sus este o realitate: comerciantii si producatorii de oua, cartofi, carne, ulei, faina si alte alimente profita intotdeauna de perioadele de sarbatoare pentru a-si majora profiturile sau a-si acoperi pierderile din restul anului. In principiu, aceste perioade scurte de timp aduc vanzari mult mai mari decat intr-o saptamana normala si, atata timp cat cresterea volumului de marfa vanduta este sigura, ridicarea artificiala a preturilor nu face decat sa umfle profiturile. Intrebarea

Fenomenul de mai sus este o realitate: comerciantii si producatorii de oua, cartofi, carne, ulei, faina si alte alimente profita intotdeauna de perioadele de sarbatoare pentru a-si majora profiturile sau a-si acoperi pierderile din restul anului. In principiu, aceste perioade scurte de timp aduc vanzari mult mai mari decat intr-o saptamana normala si, atata timp cat cresterea volumului de marfa vanduta este sigura, ridicarea artificiala a preturilor nu face decat sa umfle profiturile. Intrebarea fireasca este de ce, in Romania, de sarbatori, logica functioneaza invers decat in Occident: cand la noi totul se scumpeste, in alte tari preturile coboara chiar si cu 50 sau 75%? Raspunsul este destul de simplu: in economiile normale, consumatorul decide. Daca nu-i place pretul la rosii, nu cumpara. Va gasi, in mod cert, un alt vanzator, dornic sa-si creasca afacerea, care sa dea marfa mai ieftin. Pe de alta parte, magazinele n-ar accepta niciodata ca furnizorul de oua sa creasca pretul peste noapte.
La noi, dimpotriva: legea o face, inca, vanzatorul. Cetateanul in cautare de oua pentru Pasti nu prea are de ales: producatorul le-a scumpit, vanzatorul le-a acceptat, ca oricum se vand, si a pus si el ceva mai mult fata de adaosul normal. Nimeni nu poate protesta: in piete mai ales, intelegerile intre comercianti sunt aproape litera de lege, deci reducerile de pret sunt aproape excluse. Pe langa faptul ca un astfel de comportament face parte din epoca de piatra a comertului, aproape mereu va fi cineva pacalit. In goana lor dupa profituri rapide si mari, cei care au acceptat ca producatorul sa umfle preturile vor ramane mai mult ca sigur cu stocuri „la pretul vechi”, care vor fi vandute in pierdere imediat ce piata se va calma.
In multe cazuri, lucrurile au mers suficient de departe pentru a intra in contradictie cu legislatia romana. Intelegerile de felul celor care se incheie intre cei ce vand carne in halele din piete sunt sanctionate de legea concurentei. In principiu, nu era nevoie de toata parada de forta la care am asistat saptamana trecuta. Primarii au decis inchiderea pietelor, premierul Adrian Nastase a declarat la posturile de televiziune ca nu are de gand sa tolereze asa ceva si ca va dispune masuri impotriva speculantilor, politia si-a facut si ea de lucru cu tarabagii. Desigur, astfel de gesturi dau bine la public. Daca pensionarii au ce pune pe masa este pentru ca Guvernul s-a ingrijit ca preturile sa stea pe loc. Dar nu era treaba Guvernului sa iasa la rampa in acest fel.
Consiliul Concurentei este institutia care ar trebui sa vegheze ca regulile pietei sa fie respectate, sa sanctioneze intelegerile intre comercianti, in locul primarilor care au inchis pietele cu totul. Tot Consiliul era dator sa atentioneze ca avem de-a face cu o situatie care impune interventie administrativa. Pe de alta parte, Executivul nu ar fi avut voie sa intervina fara o hotarare de guvern care sa autorizeze interventia statului in viata economica privata. In Romania, nimic nu functioneaza cum ar trebui; aici nu se mira nimeni ca premierul intervine acolo unde, teoretic, n-are nici o treaba si ca institutiile care ar trebui sa sesizeze abaterile de la libera concurenta si de la legislatie asista doar la demonstratiile de forta ale Guvernului. In final, rezultatul obtinut este un mare spectacol public pentru un subiect care putea fi foarte bine rezolvat cu cateva amenzi bine plasate.