pana in 1994 ca economist la o fabrica de textile din Satu Mare, dar dupa Revolutie s-a gandit sa-si dezvolte o afacere proprie. Exact in perioada in care comertul era extrem de profitabil. El insa nu a vrut nici macar sa auda de acest domeniu, pentru ca avea impresia „ca cei care aleg acest tip de afacere nu se ocupa cu altceva decat sa cumpere si sa vanda diverse chestii” – spune satmareanul. Cu toate ca nu era la moda, s-a decis sa inceapa o activitate de productie, asumandu-si riscurile de rigoare. Totul a pornit in 1993, printr-o asociere cu alti doi colegi, impreuna cu care a inchiriat un spatiu mai mic decat suprafata unui apartament. Ulterior, au cumparat la licitatie mai multe utilaje second-hand de producere si imprimare a materialelor plastice flexibile, pentru ambalarea produselor alimentare.
10% din productie merge la export
„Ideea mi-a venit dupa ce am facut o vizita in Occident, imediat dupa Revolutie. Am vazut ca totul este ambalat in plastic, spre deosebire de Romania, unde produsele alimentare perisabile se vindeau vrac. Am intuit ca in scurt timp vom prelua si noi practicile si standardele occidentale in acest domeniu si mi-am dat seama ca piata din Romania era in stadiu incipient”, povesteste Ioan Holdis. Singurele ambalaje de plastic care se produceau la noi in tara erau, intr-adevar, obisnuitele, pe atunci, pungi de-un leu.Banii necesari pentru pornirea afacerii au provenit din credite bancare, iar profitul a fost reinvestit in fiecare an in achizitii de utilaje si extinderea afacerii. Cei trei parteneri au pornit afacerea cu trei angajati; acum au 57, iar cifra de afaceri a depasit anul trecut 1,5 milioane de euro. Intre timp, cei trei asociati s-au despartit, iar Ioan Holdis a devenit unicul actionar al societatii Plastica, unde a cooptat-o ulterior si pe sotia sa, care il ajuta in derularea afacerii. In ultimii patru ani, ca urmare a exploziei investitiilor facute de marile retele de retail, cererea in industria in care Holdis si-a dezvoltat capacitati de productie a explodat. Acum, practic, fiecare hypermarket investeste sume considerabile in achizitionarea de ambalaje personalizate, oferite, in general, gratuit clientilor, dar cei mai importanti sunt procesatorii din industria alimentara. Retailul va atinge, in 2004, un nivel de peste opt miliarde de euro, iar trendul este ascendent si pentru perioada urmatoare. E adevarat ca pe piata sunt multi mari producatori, concurenti directi ai firmei lui Holdis, dar inca mai este loc pentru dezvoltarea unor afaceri de dimensiuni medii. Singura problema provine din investitiile mari necesare in utilaje care trebuie facute in acest moment. Cine a inceput o afacere asemanatoare in urma cu zece ani, ar putea culege acum roadele.In cei 11 ani de activitate, firma Plastica SRL a investit in spatii si utilaje moderne nu mai putin de doua milioane de euro si, potrivit calculelor patronului, este nevoie de aproape doua decenii pentru amortizarea investitiei. Cu toate acestea, afacerea este profitabila, avand in vedere faptul ca cererea este in continuare enorma pe piata romaneasca. Firma sa SC Plastica SRL Satu Mare produce acum, pe langa clasicele sacose, o mare varietate de ambalaje din plastic, pe care le vinde atat in tara, cat si in strainatate. Cea mai mare parte a productiei se distribuie in tara, dar aproximativ 10% ia calea exportului, in tari ca Austria, Olanda, Elvetia, Ucraina sau Republica Moldova. In urma cu doi ani, sacosele care se imparteau in reteaua de supermarketuri ALDI din Germania erau produse la Satu Mare. Ioan Holdis considera ca ambalajele romanesti pot sa cucereasca fara probleme piata Uniunii Europene, deoarece sunt ieftine si de buna calitate. In ceea ce priveste piata interna, pungile de Satu Mare pot fi gasite in aproape toate magazinele sau depozitele din Romania, de la sacii de nylon pana la pungile in care sunt ambalati puii congelati din supermarketuri.Firma Plastica nu a renuntat nici la producerea pungilor „de-un leu”, doar ca pretul acestora a ajuns, din cauza inflatiei, la peste 1.000 de lei, in functie de dimensiuni si calitate. De obicei, ambalajele de plastic sunt imprimate chiar in incinta fabricii Plastica, la comanda, insa firma satmareana vinde aceste ambalaje si in forma bruta altor firme din tara, care se ocupa cu imprimarea lor.

puncte tari / puncte slabe ale afacerii
· Piata are un potential extraordinar, in conditiile cresterilor inregistrate de segmentul de retail in ultimii ani.
· Ambalajele romanesti pot sa cucereasca fara probleme piata Uniunii Europene, deoarece sunt ieftine si de buna calitate.
· Poate fi dezvoltata o afacere de nisa cu pungi din hartie pentru cadouri care presupune doar plata salariilor si investitii reduse in materia prima.
· Pentru o afacere cu ambalaje si pungi de volum, sunt necesare investitii mari in utilaje si materii prime, iar bancile sunt in general reticente fata de astfel de planuri de afaceri.
· Concurenta este destul de acerba in conditiile in care marii producatori lucreaza deja cu firme puternice ce au preferat sa investeasca puternic si vanda ieftin in ultimii ani.
· Afacerea cu pungi de cadouri este una de subzistenta, care asigura venituri mici in fiecare luna.

business start
· Investitia minima pentru a incepe o asemenea afacere este de 1,4 milioane de euro, fara a calcula cheltuielile cu chiria sau intretinerea spatiului de productie, costul materiilor prime ori salariile angajatilor.
· Exista posibilitatea dezvoltarii unei mici afaceri de productie de pungi de cadouri. Acest lucru nu presupune investitii in utilaje, ci doar in forta de munca. Este vorba de pungi de hartie fabricate manual si care pot fi livrate mai ales in micile magazine.
· Un utilaj numit extruder, care produce foliile de plastic, costa cel putin 250.000 de euro, in vreme ce o sudeza, care asambleaza foliile de plastic in forma finala a ambalajului, presupune o investitie minima de 150.000 de euro.
· Pretul unui utilaj care face imprimarile pe ambalaje incepe de la un milion de euro. Afacerea este insa de viitor, avand in vedere ca oferta nu reuseste inca sa acopere cererea de pe piata interna, ca sa nu mai vorbim de cea externa.