Inghetul din luna aprilie, care a afectat culturile de pomi din mai multe judete, tradus prin pierderi cuprinse intre 30 si 90%, in functie de zona si specie, nu va provoca o explozie a preturilor la fructe proaspete in acest an, considera Petre Mocanu, directorul directiei Horticultura din cadrul Ministerului Agriculturii si Alimentatiei. Printre trufandalele din acest an se numara merele ionatane, care au fost cele mai afectate de ingheturile din primavara. In schimb la alte soiuri, precum Golden, recolta din acest an nu va fi cu mult mai mica decat anul trecut. Este cazul regiunii Voinesti, unde cultura de Ionatan este compromisa aproape total, dar conteaza doar cu 40% din totalul productiei de mere a zonei, si a judetului Prahova, unde predomina cultura marului. Judetele nordice, Suceava si Baia Mare, in schimb, unde pomii infloresc mai tarziu, vor avea recolte bune de mere. Productia de fructe va diferi mult chiar in perimetrul aceleiasi zone, soiurile fiind afectate diferentiat. Temperaturile de – 6L?C au afectat in primul randul pomii care erau infloriti in acea perioada, cei care nu apucasera inca sa infloreasca nefiind afectati. De exemplu, in zona Valenii de Munte, recunoscuta datorita calitatii tuicii care se face aici, productia de prune pentru acest an este estimata la circa 2 tone/ha, fata de productia medie de 6 tone/ha, inregistrata in anii anteriori. si in Valcea, o alta regiune caracteristica pentru cultura prunului, productia acestui an este minima. Cultura prunelor este preferata de multi pomiculturi, intrucat poate fi „conservata” o perioada indelungata, prin distilare, si valorificata pe parcursul intregului an. In prezent, pretul unui litru de tuica este de maximum 40.000 lei/litru, insa nimeni nu se aventureaza sa anticipeze cu cat se va vinde la toamna. Pana la aceasta data este insa certa scaderea din acest an a recoltei de fructe, fenomen ce va mari cu siguranta preturile.
Legile pietei au fost necrutatoare cu fermierii: in timp ce toate pesticidele, combustibilii, utilajele s-au scumpit in acelasi ritm cu devalorizarea monedei nationale, pretul fructelor a crescut mult mai incet. Daca adaugam cativa ani secetosi si cu temperaturi scazute in perioada de inflorire, care au afectat culturile in mai multe regiuni din tara pe scara larga, obtinem un tablou sumbru pentru pomicultura romaneasca. Incercarile de industrializare a fructelor nu au avut un final fericit. De exemplu, s-au construit mari unitati pentru obtinerea de sucuri si concentrate din fructe, fara a fi intocmite studii de fezabilitate corecte. Un litru de suc natural ar trebui sa coste 60.000 lei pe raftul magazinului, suma prea mare pentru buzunarul romanului. La export, aceste sucuri sunt necompetitive, din cauza pretului mai ridicat decat al concurentei. Asa ca investitiile s-au transformat rapid in surse de pierderi. O alternativa care ar fi putut oferi o piata buna fermierilor, fabricile de conserve s-au inchis una dupa alta, putine reusind sa supravietuiasca pana in prezent. Retrocedarea terenurilor fostilor proprietari, desfiintarea legaturilor dintre fostele intreprinderi socialiste, decapitalizarea rapida a noilor societati comerciale au condus la reducerea drastica a productiei agricole. Pomicultura nu face exceptie de la regula generala. Mari suprafete din livezile intensive au fost defrisate si insamantate cu porumb sau pur si transformate in fanete. De la 239,5 mii ha de livezi in anul 1989, s-a ajuns ca anul trecut, la nivel national sa nu mai existe decat 196 mii ha livezi pe rod. si la cele care au supravietuit nu sunt aplicate tratamentele impuse de tehnologie. Cheltuielile pentru intretinerea unei livezi se cifreaza anual la 20-25 milioane lei/ha.
Pastrarea fructelor proaspete pana in primavara pune alte probleme. Pretul ridicat al curentului electric determina scumpirea unui kilogram de mere in luna aprilie la circa 35 – 40 mii lei, daca s-au utilizat depozite frigorifice. In conditii de ventilatie naturala si temperatura scazuta (pivnite si beciuri), coeficientul crescut de pierderi inregistrat pana in luna aprilie determina un pret de 30 mii lei/kg. La aceste preturi, apare concurenta importurilor care devin competitive.    

De la productie record, la lichidare judiciara

Scaderea la mai putin de jumatate a recoltei de fructe in Prahova falimenteaza producatorii. Livezile intinse pe mii de hectare din zona Valenii de Munte au fost pur si simplu inghetate in luna aprilie, cand gerul de pana la -5L?C a surprins pomii deja infloriti.
Unele soiuri au fost afectate mai mult, altele mai putin, in functie de cat de inflorite erau in acel moment. Inghetul a distrus aproape toata recolta de piersici si caise, 60% din cirese, 30% din marul de soi Ionatan, 50% din prunul Gras autohton. Pe de alta parte, merele Golden si soiurile de prune de masa nu au fost afectate.
In toamna, Centrul Agricol Valenii de Munte estima, pentru cele 4.674 de hectare cultivate cu pomi, o recolta medie de 8 tone/ha. Dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din livada, astfel ca, spune inginerul Gheorghe Dumitrescu, „recolta va fi de doar 2 t/ha, si aceasta numai din cauza prunelor. Mai exact, la prune nu se va culege mai mult de 1t/ha, dar cifra se va corecta cu recolta de mere, care, in ansamblu, va fi mai mare decat anul trecut.” Cateva mere insa nu pot salva situatia productiei de pe livezi intregi. Scaderea drastica a recoltei din acest an nu are drept cauza doar inghetul de luna trecuta. Exista si cauze care, pe parcursul mai multor ani, au condus la crearea acestei situatii. Un exemplu relevant este acela al societatii falimentare „Prodpom Prahova”, fosta intreprindere de stat, care a administrat peste 2.000 de hectare de livezi pana in data de 15 ianuarie 2002, cand a intrat in lichidare. In anul 1997, un inghet de -4L?C in luna mai a distrus cea mai mare parte a recoltei. Pentru a compensa pierderea, societatea a contractat un imprumut de cinci miliarde de lei, cu o dobanda enorma, de 120%. Ghinioanele
s-au tinut lant. In anul 1999, inghetul de primavara a afectat in proportie de 100% fructele, iar cresterea usoara din urmatorii doi ani nu a reusit sa salveze situatia. Astfel, societatea nu a izbutit sa-si mai plateasca niciodata datoriile. Dobanda cumulata a ajuns la 10 miliarde de lei, iar datoria totala in 2002, cu majorarile aferente intarzierii platii, depasea 27 de miliarde. Acesta a fost momentul in care s-a demarat procedura de lichidare, livezile fiind preluate, in urma unei licitatii, de catre doua firme private din judetul Prahova.
„Statiunea noastra de cercetare ocupa locul II pe tara si mai detineam singura pepiniera din judet”, marturiseste Tania Stoica, director al Prodpom Prahova. „Acum insa, livezile sunt in cea mai mare parte imbatranite, aceasta fiind alta cauza a scaderii productiei”, adauga Tania Stoica. Costurile mari ale plantarii de noi puieti, cumulate cu cele necesare tratarii culturilor sau ale depozitarii fructelor, au determinat in judetul Prahova scaderea suprafetelor livezilor.
Exista insa si cazuri fericite. „Producatorii particulari care isi permit sa cultive mere si sa le depoziteze in beciuri pot castiga peste 150.000.000 de lei de pe un hectar”, mai spune inginerul Dumitrescu.     

Estimari ale pierderilor pe regiuni

· La nivel national, pierderile cauzate de inghetul din primavara nu au fost cuantificate inca.
· Pierderile din zona subcarpatica, regiune cu mare potential pomicol, sunt mari la anumite fructe si la unele soiuri ale acestora.
· In judetul Prahova, cultura marului a fost cel mai putin afectata, cu exceptia soiului Ionatan, care a fost distrus in proportie de 30%. Marul Golden a scapat cu pierderi de numai 10%. Cele mai afectate au fost prunele, in special soiul Gras Autohton, distrus in proportie de 50%. Acesta este folosit pentru productia de tuica; alte tipuri de prune, de masa, au trecut cu bine de inghet. La cirese pierderea este estimata la 60%.r
• Agriculturii din judetul Dambovita se plang de distrugerile masive la culturile de mar si prun, care au depasit in medie 50% fata de recolta anului trecut.r
• In judetul Valcea, producatorii particulari nu mai vand din rezervele de tuica, asteptandu-se la preturi mari in toamna, ca urmare a distrugerii recoltei din acest an.r
r
Livada care a invins inghetul r
Desi o parte a recoltei pomicole este distrusa, un producator istet face fata situatieir
r
Ce trebuie sa stii pentru a nu ramane fara fructe? In primul rand ca, indiferent de pierderi, pomii trebuie ingrijiti cu atentie.r
r
Dupa patruzeci de ani de munca in domeniu, horticultura nu mai are secrete pentru inginerul Anghel Zamfir. La 68 de ani, el inca mai cultiva meri si pruni in livada sa din Valenii de Munte, de unde obtine atat fructe pentru masa, cat si tuica sau rachiu de mere. Anghel Zamfir este recunoscut ca specialist in cultivarea pomilor, care au devenit pentru el o pasiune. r
Fara ezitare, Zamfir ne-a explicat ca anul 2002 va aduce cu 50% mai putine prune din soiul gras autohton, folosit pentru producerea atat de celebrei „tuici de Valeni”. Acest lucru se va intampla pentru ca soiul este mai sensibil la curentii de aer si la temperaturi scazute. Mai mult, gerul favorizeaza atacurile daunatorilor, care ar trebui distrusi prin tratamente cu pesticide. „Tratamentele nu sunt suficient de numeroase si nu se aplica la timp din cauza costurilor ridicate. De aceea, o data cu scaderea temperaturii, pomii sunt distrusi de insecte”, mai explica Zamfir. stiind toate acestea, el a tratat mereu pomii cu solutii care sunt destul de scumpe acum, aproximativ 1.000.000 de lei litrul, iar un singur litru nu este de ajuns la un hectar, intr-o etapa de tratament. Desi nu este extrem de ingrijorat pentru soarta recoltei sale, Zamfir admite ca pierderile din acest an au fost destul de mari. Important este ca, indiferent de pierderi, sa tratezi pomii in fiecare an cu atentie, pentru ca altfel poate fi compromisa si recolta din anul urmator. Un alt secret care l-a ajutat pe Zamfir sa treaca cu bine peste inghetul din acest an a fost cultivarea unor soiuri mai rezistente si care, totodata, dau un randament bun la fabricarea bauturilor alcoolice. Soiurile de mere si prune care infloresc mai devreme, de exemplu, merele Ionatan si prunul Gras autohton, au fost compromise in proportii de 30%, respectiv 50%. Alte soiuri, care infloreau mai tarziu, nu au fost afectate de ger. In ansamblu, Zamfir marturiseste ca productia sa de frute si de tuica nu va scadea simtitor in acest an. Tot el ne spune ca niciodata nu a existat in aceasta zona un an fara fructe, fiindca „este cea mai buna zona pentru pomicultura”. tr
r
Cheltuieli pentru cultivarea unui hectar de livada de prunir
r
Cheltuieli cu investitia initialar
• 500 de pruni* x 60.000 de lei puietul = 30.000.000 leir
• pregatirea terenului: 30.000 leir
• cheltuieli de transport: 2.000.000 leir
• pregatirea terenului pentru desfundat: 5.000.0000 leir
• 500 de gropi/ha x 100.000 lei = 5.000.000 leir
• plantatul propriu-zis al pomilor: 3.000.000 leir
• Total investitie initiala: 45.030.000 leir
Timp de 5 ani de zile, pomii nu dau rod. In aceasta perioada, nu se amortizeaza nimic din investitia initiala. Totusi, livada trebuie intretinuta. r
Cheltuieli cu tratamentul pomilor: 5.000.000 lei anual = 25.000.000 lei r
In al saselea an pomii intra in ciclul de productie. Productia medie este de 35-50 kg/pom.r
r
Venituri care se pot obtine:r
• Prune de masa: 35-50 kg x 8.000 lei = 280.000- 400.000 lei/pomr
• Prune pentru tuica (la o productie de 25t/ha, cu un randament de 25%): 0,25 x 25t = 6,25t = 6.250l r
Venit : 6.250l x 40.000 lei = 24.000.000 lei/ha.r
In aproximativ 10 ani, investitia se amortizeaza. O cultura de pruni are durata de viata de aproximativ 50-60 de ani.r
Tratamentele anuale pentru o livada de pruni sunt: doua tratamente de iarna si patru de vara.r
Pentru o livada de meri, costurile sunt mai ridicate, deoarece tratamentele sunt mai numeroase. Astfel, merii trebuie tratati de doua ori iarna si de 14 ori vara. Cu toate acestea, amortizarea investitiei initiale se face mai repede, in 8-10 ani, deoarece productia pe hectar este mai mare. r
r
Nota: *pe un hectar pot fi plantati 500 de pruni