Aplicarea unei directive europene a mărit la 100.000 de euro plafonul de garantare a sumelor depuse la băncile persoane juridice române, nivel dublu față de cel anterior. Majorarea nu a avut un impact semnificativ asupra numărului de depozite care sunt asigurate în cazul în care una din băncile existente pe piață ar da faliment.
Numărul deponenților persoane fizice ale căror depozite beneficiază de garantarea integrală a sumelor depuse a crescut cu aproape 37.000, potrivit Corinei Irimiea, șefa Departamentului de Studii, Politici de Finanțare și Relații Internaționale al Fondului de Garantare a Depozitelor Bancare (FGDB). Aceștia aveau depozite cu valori cuprinse între 50.001 euro și 100.000 euro.
„Ponderea numărului deponenților persoane fizice care beneficiază de garanția integrală în numărul total al deponentilor garantați s-a mărit de la 99,7% la 99,9%“, adaugă Irimiea, majorarea fiind nesemnificativă.
Și în cazul sumelor mai mari, de 200.000 de euro, de exemplu, garanția funcționează, dar în limita a 100.000 de euro. Dacă o bancă ar da faliment, deponenții ar fi despăgubiți în primul rând din fondurile FGDB, căruia băncile îi plătesc contribuții de 0,3% din valoarea depozitelor garantate.
O altă perspectivă
„Stabilirea unui plafon uniform pentru întreaga UE nu este o idee fericită, ținând cont de diferențele mari de venituri și, implicit, de depozitele deținute de cetățenii din diferitele state membre“, afirmă președintele Centrului Independent pentru Studii în Economie şi Drept (CISED), Radu Nechita.
El sublinează că un depozit de 100.000 de euro nu poate fi considerat de mică valoare nici în cazul celui mai bogat stat din UE – Luxemburg. Oficialii FGDB susțin că un studiu de impact al Comisiei Europene arată că plafonul de 100.000 euro, în toate statele membre, reprezintă soluția optimă din punctul de vedere al eficienței și rentabilității.
Garantarea depozitelor țintește stabilitatea sistemelor financiare în condițiile în care deponenții nu au motive să se repeadă să-și retragă banii de la o bancă când aud cel mai mic zvon referitor la stabilitatea acesteia. Privită din altă perspectivă, garanția se transformă în deza­vantaj.
„Pe de-o parte, deponenţii nu mai suportă consecinţele acţiunilor sau inacţiunii lor: ei sunt deresponsabilizaţi de existenţa „plasei de siguranţă“ a garantării depozitelor.
Criteriul relevant pentru alegerea unei bănci este rata dobânzii cu care ea remunerează depozitele şi nu soliditatea acesteia. Pe de altă parte, odată instaurat acest mecanism, băncile (acţionarii şi conducerea lor) au interesul să adopte strategii mai riscante comparativ cu o situaţie în care garanţia lipseşte“, afirmă Nechita. „Preferinţa băncilor pentru un portofoliu mai riscant se poate deci traduce în ultimă instanţă prin creşterea riscului sistemic, ceea ce este contrar obiectivului atribuit garantării depozitelor bancare“, consideră președintele CISED.
Contribuțiile băncilor autohtone sunt identice, indiferent de coeficientul de risc al instituțiilor de credit. Recent, președintele FGDB, Eugen Dijmărescu, a afirmat că nivelul contribuțiilor ar trebui să fie mai mare în cazul băncilor cu coeficient de risc mai mare decât pentru cele cu un risc mai scăzut.