Eliminarea plăţii taxelor în cont unic favorizează datornicii la buget şi loveşte în firmele corecte, care se vor confrunta, din nou, cu birocraţia ordinelor de plată şi vor suporta, implicit, costuri mai mari.
Plata în cont unic, introdusă la 1 ianuarie 2008, urmează să fie suspendată, cel puţin în acest an. În prezent, firmele trebuie să completeze, lunar, doar două ordine de plată, unul pentru taxele şi impozitele datorate bugetului de stat, iar celălalt pentru contribuţiile la bugetele de asigurări. Viramentul sumelor către fiecare buget în parte este în sarcina angajaţilor Fiscului, iar contribuabilul scapă, în acest fel, de completarea a zeci de formulare, care înseamnă, pe lângă timp irosit şi costuri generate de comisioanele bancare, şi riscul de a face plăţile eronat. Reprezentanţii Agenţiei de Administrare Fiscală (ANAF) îşi justifică decizia susţinând că astfel vin în sprijinul contribuabililor, care vor putea decide singuri ce datorii doresc să achite cu prioritate.
Odată cu anularea contului unic, însă, se modifică şi ordinea de stingere a datoriilor. Acum, din sumele vărsate trezoreriilor sunt acoperite, mai întâi, datoriile bugetare cele mai vechi. În consecinţă, eliminarea contului unic este bine-venită pentru firmele cu datorii. „Renunţarea la plata în cont unic va duce la costuri suplimentare pentru companii, însă, în cazul în care contribuabilul are datorii neachitate la termen, costurile băneşti sunt net inferioare celor de timp alocat pentru reglarea fişelor fiscale. Plata în contul unic avantajează doar firmele care îşi plăteau datoriile la zi“, spune Sorin Istrati, managing partner, Contexpert Consulting.
Primul pas spre scutiri
Din moment ce Fiscul vrea să lase, din nou, la latitudinea firmelor ordinea în care îşi vor plăti obligaţiile, în timp se vor acumula restanţele, iar impactul asupra colectării va fi negativ.
„Se vor plăti datoriile curente, iar datoriile vechi vor fi achitate de cine va vrea şi când va mai vrea. Se va ajunge ca, până la urmă, să se prescrie datoriile. Sunt puse în practică interesele clientelei politice pentru că, după eliminarea contului unic, mă aştept ca pasul următor să fie eşalonarea sau ştergerea datoriilor, pe motiv că se colectează greu“, declară fostul preşedinte al ANAF, Daniel Chiţoiu.
Principala preocupare a Fiscului este situaţia firmelor cu datorii, după cum explică şi oficialii instituţiei: „prin suspendarea plăţii în contul unic, s-a avut în vedere îmbunătăţirea relaţiei de parteneriat cu contribuabilii, pentru perioada în care mediul de afaceri are dificultăţi financiare şi se efectuează multe plăţi parţiale, şi limitarea acumulării de arierate, prin stingerea obligaţiei fiscale principale, conform voinţei contribuabilului şi, implicit, prin stoparea calculării de majorări de întârziere“. Pe de altă parte, plăţile în cont unic nu au funcţionat fără dificultăţi. Dimpotrivă, unii contribuabili, care au avut surpriza neplăcută să constate că, din cauza hibelor sistemului, apar în evidenţele Fiscului cu datorii inexistente, pot considera chiar salutară decizia ANAF. Numai că obligaţia ANAF era să îmbunătăţească sistemul informatic, nu să renunţe la contul unic. „Dacă ANAF ar fi alocat resursele necesare perfecţionării sistemului informatic, ar fi fost mult mai avantajoasă plata în contul unic“, explică Sorin Istrate.
Din cauza proastei funcţionări a sistemului, decizia de revenire la plăţile pe fiecare buget în parte poate avea şi beneficii. Potrivit consultantului Contexpert, principalele avantaje sunt: posibilitatea firmei de a decide ce taxe, impozite sau contribuţii plăteşte şi mai puţine inadvertenţe între contabilitatea contribuabililor şi situaţiile ANAF. „Acurateţea datelor deţinute de ANAF va fi îmbunătăţită, mai ales că în acest moment baza de date cu datoriile la buget este foarte puţin relevantă“, arată acesta.
Dezavantaje pentru firme
Problemele anulării plăţii în cont unic sunt însă mult mai mari. În primul rând, va creşte numărul de ore alocate pentru întocmirea documentelor de plată, precum şi suma cheltuită pentru comisioanele bancare, care se situează, în funcţie de bancă, între 3 şi 9 lei pentru un ordin de plată.
Astfel, se întâmplă ca în unele cazuri, în special pentru firmele cu puţini angajaţi, cheltuielile cu ordinele de plată să depăşească suma datorată statului. Mai mult, completarea atâtor documente poate duce la apariţia unor greşeli. „Din cauza plăţilor eronate, se poate ajunge ca o firmă să plătească majorări substanţiale pentru unele contribuţii, deşi la altele figurează cu plăţi în plus“, explică Sorin Istrati.
Numărul de plăţi la buget şi timpul alocat în acest scop sunt doi indicatori relevanţi pentru mediul de afaceri al unei ţări, după cum se arată în raportul Băncii Mondiale „Doing business“, în care România se situează printre statele cu cel mai greoi sistem de plată al taxelor. Raportul apreciază că introducerea plăţii în cont unic este o măsură bună, care va micşora numărul mediu de plăţi al unei firme mijlocii de la 113 la numai 24 de plăţi pe an.
«ANAF protejează firmele care nu vor să-şi plătească obligaţiile restante şi creează distorsiune în economie pentru că le pune într-o situaţie favorizantă faţă de cei corecţi.»
Daniel Chiţoiu, fost preşedinte al Agenţiei de Administrare Fiscală
