De la începutul anului tot mai mulţi români, împovăraţi de creditele pe care le au de plătit, apelează la Centrul de Soluţionare Alternativă a Litigiilor în domeniul Bancar (CSALB), ca să îşi rezolve neînţelegerile cu băncile.

„CSALB a înregistrat în acest an o creştere medie cu 50% a numărului de cereri pe săptămână. Din ce în ce mai multă lume a început să cunoască activitatea Centrului. Dacă anul trecut aveam în medie 25 de cereri primite pe săptămână, acum avem aproximativ 40, în medie. Până la sfârşitul săptămânii trecute, erau 295 de cereri primite, s-au format 78 de dosare, iar restul cererilor sunt în fază de filtru”, a declarat pentru revista Capital Alexandru Păunescu, membru în Colegiul de Coordonare al CSALB și totodată director juridic al Băncii Naţionale a României (BNR).

Românul care are credit poate depune în câteva minute o cerere online, iar secretariatul CSALB trimite cererea la banca de la care a fost luat creditul. Banca decide dacă intră în procesul de soluţionare alternativă, procedura fiind voluntară.

Ulterior, este desemnat un conciliator, care conduce negocierea propriu-zisă între părți și, la final, propune o soluție. Toată procedura este gratuită pentru consumator și durează, în medie, 50 de zile.

„Obiectivul nostru în acest an este diminuarea numărului de refuzuri din partea băncilor. Ne propunem ca un număr cât mai mare din cererile pe care le primim să fie transformate în dosare”, a punctat reprezentantul CSALB.

El afirmă că băncile sunt dispuse să negocieze, dovadă în acest sens fiind şi cele 550 de dosare formate anul trecut.

„Ne dorim să găsim soluţii, în aşa fel încât să crească numărul de cereri transformate în dosare, deoarece nu vorbim de o luptă între consumator şi bancă. Băncile aleg să aibă în continuare o relaţie comercială sănătoasă cu clientul lor, în locul uneia deficitare, contencioase”, punctează Păunescu, subliniind că toate părţile au astfel de câştigat.

De cele mai multe ori o bancă refuză concilierea cu un consumator dacă există pe rolul instanţei un proces în curs sau dacă banca a făcut deja oferte repetate către consumator, dar acesta le-a respins.

 

„Ponoasele” OUG 114 vor fi trase tot de consumatori

La începutul anului 2019 se fac simțite efectele OUG 114/2018, cu impact asupra stabilităţii financiare. Pentru un astfel de proiect de act normativ, teoretic, Ministerul de Finanţe, în calitate de autor al legii, ar fi trebuit să se consulte cu patru autorităţi de reglementare: Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), cu Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM) şi cu Banca Naţională a României (BNR).

„E posibil să înregistrăm anul acesta creșteri ale numărului de cereri primite din partea consumatorilor ca urmare a apariției OUG 114/2018. Impactul taxei prevăzute în OUG 114/2018, pe care băncile ar urma să o achite, este foarte mare, raportat la orice comparație am face la nivel european. BNR a făcut nişte studii de impact ulterior intrării în vigoare a Ordonanței, studii care, însă, puteau fi făcute înainte de emiterea acesteia, dacă ar fi fost consultată la timp”, a explicat Alexandru Păunescu.

Reprezentantul CSALB crede că OUG 114/2018 ar putea să se dovedească în final păguboasă pentru consumatori. În plus, creditarea va scădea, iar finanţarea va fi ceva mai greu de obţinut, și asta în condițiile în care, în România, intermedierea financiară este oricum deja cea mai scăzută din Europa.

„Trebuie găsite pârghii, instrumente pentru consumatorii băncilor, în scopul creșterii intermedierii și incluziunii financiare. Este foarte posibil ca aceste costuri să fie transferate către consumatori, care vor plăti mai mult!”, subliniază reprezentantul BNR.

Clienții băncilor ar putea fi dezavantajați

Clienții băncilor ar putea fi dezavantajați dacă se schimbă modalitatea de calcul a costurilor creditului, prin raportarea la un alt indicator decât indicele ROBOR.

„Trebuie foarte bine analizată oportunitatea amendării modului de calcul a costului unui credit prin raportarea la un alt indicator decât indicele ROBOR. Este clar o decizie care ține de apanajul legiuitorului. Ar trebui să se țină seama de potențialele dezavantaje pentru consumatori, dezavantaje care ar putea avea ca impact apariția unor litigii, dintre care unele vor putea fi soluționate alternativ prin CSALB, dar unele s-ar putea duce spre instanțele deja sufocate de dosarele existente.

 

Indicatorii macro nu pot fi stabiliți administrativ, implicit nici ROBOR-ul. ROBOR-ul este stabilit de piaţă pe baza unor proceduri clare și transparente. Consumatorul este indus în eroare atunci când i se spune că BNR nu vrea să intervină să scadă ROBOR-ul și din acest motiv el plătește artificial o rată mai mare la credit. Intră clar în obiectivele CSALB să explice publicului, consumatorilor, cum se calculează costurile aferente unui credit și atragem atenția că ROBOR-ul se calculează zilnic ca medie aritmetică a cotaţiilor de rată de dobândă pentru lei, utilizată de zece bănci mari din România, fiind rata fermă de dobândă la care o bancă oferă lichiditate altor bănci, timp de 15 minute de la publicarea sa. Însă din calcul se exclud extremele (cea mai mare şi cea mai mică rată a dobânzii) pentru ca acest indice să fie cât se poate de relevant. ROBOR-ul este un indice calculat de un terţ – Thomson Reuters – sub monitorizarea Băncii Naţionale a României (BNR)”, spune el.

Problemele sistemului bancar ar putea avea ca efect îngroșarea rândurilor în cazul românilor care vor să negocieze cu băncile contracte mai ușor de achitat, prin intermediul Centrului de Soluționare a Litigiilor Bancare. Pe de altă parte, și pentru bănci ar fi un avantaj acceptarea negocierilor cu consumatorii în cadrul CSALB: și-ar putea reduce costurile pe care le au cu procesele în instanță.

Te-ar putea interesa și: