Doliu național. Un fost președinte, răpus de coronavirus: Cu mare tristeţe am aflat

Fost președinte, precum și fost ministru de interne și externe, acesta a pierdut lupta cu noul coronavirus din cauza unor complicații cauzate de virus.

Fostul preşedinte elveţian Flavio Cotti, care a ocupat, de asemenea, funcţiile de ministru de externe şi de interne, a murit miercuri la vârsta de 81 de ani din cauza COVID-19, notează AFP.

„Cu mare tristeţe am aflat despre decesul lui Flavio Cotti”, a scris pe Twitter actualul şef al diplomaţiei de la Berna, Ignazio Cassis.

Potrivit cotidianului de limbă italiană al cantonului Ticino, care a obţinut primul informaţia, Flavio Cotti a decedat miercuri după-amiază într-un spital din Locarno „după complicaţii cauzate de coronavirus”.

Flavio Cotti, jurist de formaţie, a fost membru al Partidului Creştin-Democrat din Ticino, înainte de promova în politică şi a petrece 12 ani în guvernul federal de la Berna, între 1987 şi 1999.

El a fost preşedinte al Confederaţiei Elveţiene de două ori, în 1991 şi 1998. Elveţia are un sistem de preşedinţie anuală prin rotaţie dintre membrii guvernului federal.

Flavio Cotti s-a făcut cunoscut mai ales prin acţiunile sale în favoarea apropierii Elveţiei de instanţele internaţionale, pledând în special pentru aderarea ţării la ONU, şi păstrării oraşului Geneva ca sediu al unor organizaţii internaţionale, printre care Organizaţia Mondială a Comerţului.

Cotti s-a născut în Prato-Sornico. După studiile de drept la Fribourg, a urmat o carieră politică în Ticino, ca membru al Partidului Popular Creștin Democrat. În 1983, a fost ales în camera inferioară a parlamentului național, Consiliul Național. A fost ales în Consiliul Federal al Elveției la 10 decembrie 1986 și a demisionat la 30 aprilie 1999. În timpul mandatului său a condus Departamentul Federal pentru Afaceri Interne (1987–1993) și Departamentul Federal al Afacerilor Externe (1994–1999).

Filozofia politică a lui Cotti era una a globalismului optimist și îi plăcea să fie văzut ca un vizionar. Acesta a fost esențial în adoptarea deciziei Consiliului Federal din 1992 de a solicita aderarea Elveției la Uniunea Europeană – o mișcare care a avut repercursiuni câteva luni mai târziu, atunci când alegătorii elvețieni au respins calitatea de membru al Spațiului Economic European, blocând în continuare integrarea elvețiană în UE .