Dacă eliminăm din calcul fricțiunile și frământările politice, stabilitatea financiară a economiei noastre este amenințată doar de câteva riscuri sistemice. Conform Raportului asupra stabilității financiare realizat de Banca Națională a României, avem un singur risc sistemic ridicat, respectiv deteriorarea încrederii investitorilor în economiile emergente, și trei riscuri sistemice moderate, anume tensionarea echilibrelor macroeconomice, creșterea îndatorării populației și disciplina scăzută de plată în economie, care duce la vulnerabilități în bilanțul firmelor. La acestea se mai adaugă un risc sistemic redus, cel care vine din accelerarea creșterii prețurilor imobiliare, dar nu prezintă o problemă, cel puțin în prezent. 

Cel mai mare risc, cel al reducerii încrederii investitorilor în economiile emergente, ne afectează mai mult decât pare la prima vedere. În condițiile în care incertitudinile privind păstrarea ratei de creștere economică globală cresc și se acumulează dezechilibre structurale la nivelul economiilor emergente. „O ajustare abruptă a primei de risc aferentă țărilor emergente poate avea efecte negative importante asupra mediului intern”, spune Liviu Voinea, viceguvernator BNR. Un efect foarte important este cel de creștere a dobânzilor bancare, iar cel mai bun exemplu este cel al Primăriei din Târgu Jiu, care și-a văzut rata bancară aferentă unui credit pentru construirea unui stadion dublată după majorarea ROBOR (rata medie a dobânzilor creditelor interbancare). 

Creșterea dobânzii pentru creditele aflate în derulare este o problemă majoră pentru populație și companii, dar și pentru o parte din datoria publică a țării noastre, aproximativ un sfert fiind împrumuturi fără dobândă fixă. Iar în cazul datoriei publice nu mai vorbim doar de finanțare internă, ci și de cea externă, de unde și riscul sistemic amintit. 

Datorii pe termen lung

Riscul este umflat de faptul că datoria publică este rostogolită în fiecare an cu împrumuturi noi menite să le acopere pe cele ajunse la scadență. Pe lângă plata titlurilor de stat ajunse la maturitate, guvernul se împrumută și pentru acoperirea deficitului bugetar, care la noi crește în ciuda avansului mare al PIB. Iar problema este că banii nu ajung în investiții, urmând să producă plus valoare în viitor, ci în acoperirea cheltuielilor curente. 

 

Așa se face că România a ajuns la o datorie publică totală de 352,48 miliarde lei la jumătatea acestui an, adică 43,2% din PIB, dintre care datoria publică guvernamentală era de 337,02 miliarde lei, respectiv 41,3% din PIB. Dacă eliminăm din aceasta elemente precum datoria publică garantată, de 17,49 miliarde lei, atunci datoria publică luată în calcul la verificarea îndatorării coboară sub 40%, procent peste care se consideră că am putea avea probleme, inclusiv prin intrarea în recesiune. După tipul de dobândă, avem un sold de 75,32 miliarde lei împrumuturi cu dobândă variabilă și 261,7 miliarde lei cu dobândă fixă. Cu alte cuvinte, riscul creșterii ratei este relativ redus în cazul majorării dobânzilor de referință, dar nu inexistent.

Dezvoltarea economică nu este un cadou. Aceasta se obține prin acțiunea combinată a inițiativei private și a politicilor publice ale statului. Florin Georgescu, prim-vice-guvernator BNR

 

Pe partea de maturitate a datoriei lucrurile stau destul de bine, cu un sold de 217,05 miliarde lei contractate pe termen lung, 73,3 miliarde lei pe termen mediu și 46,6 miliarde lei pe termen scurt. 

Cele mai folosite instrumente de către statul român pentru împrumuturi sunt obligațiunile, în lei și în euro, care însumează 130,47 miliarde lei, urmate de euroobligațiuni, în valoare de 90,89 miliarde lei. Împrumuturile directe au un total de 69,01 miliarde lei, „împrumuturile din disponibilitate CGT” reprezintă 36,29 miliarde lei, iar certificatele de trezorerie, în lei și în euro, 10,25 miliarde lei. Băncile private și alți creditori dețin 285,1 miliarde lei din datoria publică. 
Suma pe care guvernul a avut-o de achitat anul trecut în contul datoriei publice a fost un vârf de 60,64 miliarde lei, dintre care 44,89 miliarde lei pe piața internă și 15,75 pe cea externă. Anul acesta, serviciul datoriei însumează 49,68 miliarde lei, dintre care 35,59 miliarde lei pe piața internă și 14,09 miliarde lei pe cea externă. Din suma aferentă 2017, 10,4 miliarde lei reprezintă dobânzi și comisioane. 

Furnizori de credit

Pentru acest an, Ministerul de Finanțe are stabilit un program de emitere de titluri de stat pe piața internă în valoare de 48-50 miliarde lei, majoritatea pe termen lung, iar de pe piața externă dorește să atragă 2,5 – 3 miliarde euro prin emisiuni de euroobligațiuni. Pe piața internă, ultima emisiune de obligațiuni a avut valoarea de 400 milioane lei, cu scadența la zece ani și o dobândă de 4,53% pe an. Suma oferită de bănci în nume și cont propriu s-a ridicat la 601,1 milioane lei, iar ofertele necompetitive au totalizat 20,5 milioane lei. Randamentul acceptat în urma ofertelor a fost de 4,54% pentru oferta de la începutul acestei luni, semnificativ peste o ofertă de obligațiuni tot pe zece ani lansată în august și care a avut o dobândă de 3,92%. 

 

Băncile comerciale sunt principalii furnizori de credit pentru Ministerul de Finanțe, achiziționând atât în nume propriu, cât și pentru alți investitori. În anii de după criza din 2009, băncile au creditat masiv statul, în condițiile în care creditarea sectorului privat era la pământ, dar situația s-a normalizat în ultima perioadă, o dată cu revenirea economiei și a cererii sustenabile de credite. În decembrie anul trecut, sistemul bancar deținea 47,3% din titlurile de stat emise pe piața internă, iar fondurile de pensii private, al doilea mare creditor al statului, aveau un procent de 15,3%. 

Datele Ministerului de Finanțe arată că datoria administrației publice conform metodologiei UE însuma, în mai, 301,1 miliarde lei, adică 38,6% din PIB. Din total, 154,96 miliarde lei, respectiv 19,9% din PIB, erau contracate de pe piața internă, iar 144,37 miliarde lei de pe piața externă. Însă străinii cumpără titluri de stat emise și pe piața internă, nu doar pe cea externă. Conform datelor Ministerului, titluri în valoare de 23,4 miliarde lei emise în lei se află în portofoliul nerezidenților, aceaștia având o pondere de circa 18% din totalul titlurilor denominate în lei, la care se adaugă deținerile de intrumente în euro emise pe piața internă, în valoare de 2,04 miliarde euro. 

De altfel, și băncile comerciale mari de la noi fac parte tot din concernuri internaționale, iar cum depozitele atrase de la populație acoperă creditarea internă oferită de bănci, putem spune că soldul de titluri de stat deținut este acoperit de capitalurile proprii. Iar instrumentele de stat reprezintă circa 19% din activele bancare. 

Decalajul de dezvoltare dintre România și statele dezvoltate din Uniunea Europeană s-a micșorat semnificativ în ultimii 15 ani și avem șanse reale ca în viitorul apropiat să intrăm și noi în rândul acestor economii, adică să depășim pragul de 12.000 de dolari venit național brut pe cap de locuitor (de la 9.500 dolari în prezent și 2.000 dolari în 2002). Din păcate, creșterea a venit și pe fondul majorării datoriei publice guvernamentale de la 43,8 miliarde lei în 2002 până la 337 miliarde lei în prezent. Chiar dacă avansul datoriei publice a încetinit în ultimii ani, este evident că nu mai putem continua să alimentăm creșterea economică prin acumularea de datorii, motiv pentru care reducerea deficitelor (de cont curent și bugetar) ar trebui să fie un deziderat pentru bugetul de anul viitor.


Te-ar putea interesa și: