Unele persoane ar putea scăpa de depunerea declaraţiilor anuale de venit dacă optează, de anul acesta, pentru impozitarea finală la sursă.

Omodificare introdusă în Codul fiscal, din 2010, ar putea veni în sprijinul celor  care preferă să fie impozitaţi final la sursă, ca să nu mai depună declaraţia anuală de venit.

În prezent, peste 300 de mii de persoane realizează venituri şi din alte surse, în afara salariului, şi, prin urmare, sunt obligate să le declare, anual, la Fisc. Este vorba despre veniturile din: activităţi comerciale, profesii libere, drepturi de proprietate intelectuală, chirii, aren­dă, transferul titlurilor de valoare, vânzare/cumpărare de valută la termen, activităţi agricole. Obligaţia le revine şi celor care au realizat venituri în străinătate, dacă îndeplinesc trei ani consecutivi condiţiile de rezidenţă în România (se află în ţară pentru o perioadă sau mai multe perioade care, cumulate, depăşesc 183 de zile într-un an calendaristic).

Interes zero în cazul drepturilor de autor

Posibilitatea de a opta pentru impozitul cu reţinere la sursă, respectiv de către plătitorul de venituri, este acordată, din 2010, persoanelor care au venituri din drepturi de proprietate intelectuală, vânzarea bunurilor în regim de consignaţie,  contracte de agent, mandat, comision, convenţii civile, expertize contabile, tehnice şi judiciare. Opţiunea aparţine beneficiarului de venituri şi poate fi prevăzută prin contract.

„Singurul avantaj al utilizării acestui sistem de impunere finală este că beneficiarii nu mai au obligaţia depunerii declaraţiei anuale, obligaţia calculării, reţinerii şi plăţii acestui impozit putând fi transferată plătitorului de venit“, explică Sorin Istrate, managing partner Contexpert.

Prevederea poate fi chiar dezavantajoasă pentru cei care primesc venituri din drepturi de proprietate intelectuală.

„În cazul veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală, credem că vor fi foarte puţine situaţiile în care acest sistem de impunere va fi pus în practică. La determinarea impozitului pe aceste venituri, beneficiarii au dreptul să deducă cheltuieli egale cu 40% din venitul brut, pentru care nu trebuie să prezinte niciun fel de documente justificative. Astfel, cei care aleg varianta de impunere de până acum, cu reţinere de 10% din venit, urmând să-şi definitiveze singuri impozitul prin declaraţia anuală, vor datora la sfârşitul anului un impozit de 9,6% faţă de 16%, cât ar plăti dacă ar opta pentru reţinerea întregului impozit de către plătitorul de venituri“, spune Sorin Istrate.

Fiscul, primul câştigător

Pentru celelalte categorii de venituri pentru care există posibilitatea opţiunii, noul sistem va fi preferabil pentru că scuteşte contribuabilul atât de depunerea declaraţiilor anuale, cât şi de plata eventualelor diferenţe de impozite, mai ales că pentru aceste tipuri de venituri este permisă  deducerea unor cheltuieli doar în cazul în care sunt aferente activităţii şi pot fi justificate cu documente.

Principalul avantaj generat de această prevedere va fi al Fiscului. „Evident, din punctul de vedere al autorităţilor fiscale, va fi preferabil ca persoanele fizice să opteze pentru impunera finală, pentru că plătitorul de venituri este mult mai uşor de urmărit şi executat pentru neplată. În plus, având în vedere că plătitorii de venituri au oricum obligaţia declarării persoanelor pentru care au reţinut şi plătit impozitul, din punct de vedere birocratic va fi mai uşor de gestionat, pentru că vor prelucra o singură declaraţie pentru fiecare persoană fizică, şi nu două, aşa cum se întâmplă dacă aceasta nu optează pentru reţinerea întregului impozit“, precizează Istrate. Cei care vor opta pentru reţinerea finală a impozitului în 2010 nu vor mai fi obligaţi să depună declaraţiile în 2011.

17 mai este termenul-limită de depunere a declaraţiilor anuale de  venit, în 2010, conform anunţului Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală

Venituri impozitate

Categoriile de venituri pentru care se  poate opta, începând din 2010,  să fie impuse final la sursă cu 16%, în locul impozitării anticipate cu 10% sunt:

– venituri obţinute din drepturi de proprietate intelectuală
– venituri obţinute din vânzarea bunurilor în regim de consignaţie
– venituri obţinute din contracte de agent, contracte de mandat, comision
– venituri din  contracte şi convenţii civile încheiate conform Codului civil
– venituri din activităţi de expertiză contabilă şi tehnică
– venituri din expertiză judiciară