Maestrul Brâncuși a fost cel mai mic dintre cei șase copii ai familiei sale. Fiind născut într-o familie înstărită și respectată, la șapte ani a fost trimis cu turma familiei pe câmpiile din jur. În timp ce făcea acest lucru, se apucă să sculpteze în lemn obiecte pentru a înfrumuseța gospodăriile consătenilor săi.

La 9 ani a plecat de acasă și s-a angajat într-o spălătorie. Următoarele locuri de muncă ale copilăriei au fost într-o băcănie și după acea într-o cârciumă.

Talentul său în arta cioplitului în lemn a atras atenția unui industriaș. Prin intermediul acestuia, în 1894, Brâncuși ajunge la Școala de Arte și Meserii din Craiova. Legat de această perioadă, maestrul a spus că „munca istovitoare, asiduă și tenace, îndemânarea și pasiunea, de aici, din școală le-am deprins“. Din această perioadă datează lucrarea „Ecorșeu“, care, în momentul de față, se găsește la Muzeul de Artă din Craiova.

„Ar fi fost o muncă ușoară, dar ca de prostituată”

Înainte de a pleca la Paris, în 1903, avea strânși niște bani, însă nu suficienți. Banii erau obținuți din comanda pe care o primise de a realiza bustul generalului medic Carol Davila.

Din 1912, bustul realizat de Brâncuși este expus în curtea Spitalului Militar Central din București.

Contrar popularității sale actuale, la recepția lucrării au existat persoane contrariate de modul în care artistul a redat personajul. Din acest motiv, maestrul nu mai primește a doua tranșă din banii promiși pentru lucrare.

Legat de acest lucru, Brâncuși a spus că „Ar fi fost o muncă ușoară, dar ca de prostituată, care mi-ar fi adus cei câțiva bani cât îmi trebuiau ca să-mi plătesc un bilet de drum de fier până la Paris. Dar ceva care se înnăscuse în mine și pe care simțeam că crește, an de an și de câțiva ani în rând, a izbucnit năvalnic și nu am mai putut răbda. Am făcut stânga-mprejur, fără nici un salut militar spre marea panică și spaimă a doctorului Gerota, de față… și dus am fost, pomenind de mama lor”.

Pe jos către Paris. O luptă continuă cu vremea rea și drumul lung

Din cauza lipsei de bani, tânărul Brâncuși a ales să meargă pe jos către locul unde se afla inspirația sa.

„N-aveam unde dormi pe vreme rea. Am întâlnit un vagabond care m-a îndrumat la o casă de adăpost pentru lucrătorii care mergeau dintr-un oraş într-altul să-şi caute de lucru. Şi acolo mi-au dat şi mie un mic ajutor, aşa că am ajuns la Basel, unde mi-am vândut restul de haine. Tot drumul acesta pe jos, prin Bavaria, Elveţia, Alsacia, l-am făcut uşor. Mergeam cântând. Ştiam că ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla”, povestea maestrul într-un interviu din 1942.

Brâncuși, o fascinație pentru femei

În atelierul lui din Montparnasse, personalitatea lui Brâncuși a generat atracție multor femei, din toate treptele societății pariziene.

Petre Pandrea spune în cartea „Brâncuși. Amintiri și exegeze” că sculptorului, asemănat cu Goethe, că „un șirag de femei-perle i-au urmat volens-noles calea vieții“.