Pentru a evita capcana „pământurilor rare” întinsă de China, americanii sunt gata să se întoarcă pe Lună. În realitate, e vorba mai mult despre metale și oxizi decât despre pământuri. 17 în total, iar numele lor, precum scandiu, ytiriul, lantanul, osmiul, par să fi ieșit din paginile romanului Stăpânul Inelelor.

Puntea dintre epoca noastră și cea a Războiului Stelelor

În realitate, ele reprezintă puntea dintre epoca noastră și cea a Războiului Stelelor. Nu întâmplător NASA este dispusă să finanțeze un program ambițios pentru deschiderea și gestionarea primelor zăcăminte lunare pentru a pune mâna pe acele 17 elemente prețioase şi rarisime. Programul ar trebui să înceapă încă din 2024, când astronauții americani se vor întoarce pe satelit pentru a începe exploatarea zăcămintelor sale. Acum o lună, Casa Albă a distribuit aliaților occidentali prim proiect al așa-numitelor acorduri Artemis, din care China și Rusia sunt excluse, care va reglementa „recuperarea publică sau privată a resurselor în spațiul extern”.

Pentru a înțelege de ce Trump se grăbește atât de mult să se întoarcă pe Lună, excluzând din proiect Moscova și Beijingul, trebuie să pornim chiar de la pământurile rare, deoarece aceste 17 elemente reprezintă arma secretă cu care Beijingul poate anula superioritatea tehnologică a arsenalelor americane.

Pentru fiecare avion F35 se utilizează 460 kg de pământuri rare. Iar pentru funcţionarea unui submarin de clasă Virgin este nevoie de zece ori mai mult. Același lucru este valabil și pentru toate cele mai sofisticate produse ale industriei războiului din SUA, de la Tomahawk la rachetele hipersonice, de la bombele inteligente la avioanele invizibile. Păcat că producția și procesarea acelor 17 componente cu nume ciudate se află în proporţie de 95% în mâinile Chinei. Așadar, este suficient ca ele să fie scoase de pe piaţa de la Beijing pentru a paraliza producția militară americană. O mișcare capabilă să falimenteze o companie precum Apple, de exemplu, având în vedere că tehnologia iPhone depinde de pământurile rare.

Pentru a înțelege de ce pământurile rare au devenit cea mai puternică armă strategică din mâinile Beijingului, trebuie să pornim din satul suedez Ytterby, unde, în 1787, chimistul militar Carl Axel Arrhenius a descoperit un metal argintiu și strălucitor necunoscut până atunci. Din acel metal, geologul Johan Gadolin a extras, doi ani mai târziu, oxidul de yrial, începând astfel căutarea a 17 elemente care nu pot fi găsite în starea lor naturală, dar care pot fi obținute cu ajutorul unor tehnici de extracție extrem de cotisitoare din soluri laterice sau din depozite minerale cu nume la fel de ciudate, cum ar fi  monazitul și loparitul. Multe dintre pământurile rare sunt însă radioactive, făcându-le periculoase pentru om și mediu şi crescând costurile de extracție. Aceste dificultăți joacă în favoarea unei Chine în care legile privind protecția sănătății și a mediului erau, până acum zece ani, absolut necunoscute.

Republica Populară controlează 36% din depozitele de pământuri rare din lume

„Orientul Mijlociu are petrol, dar în China există pământuri rare”, a anunțat liderul chinez Deng Xiaoping în 1992, în timpul unui discurs în fața biroului politic al Partidului Comunist. În spatele acelei profeții se afla conștientizarea faptului că Republica Populară controlează 36% din depozitele de pământuri rare din lume și că poate oferi clienților săi condiții deosebit de avantajoase. În realitate, Xiaoping nu descoperea nimic nou. Deja la începutul anilor ’80, Occidentul, preocupat de costurile sociale și de mediu asociate cu extragerea pământurilor rare, a închis minele pentru a-și externaliza producția către o Chină capabilă să garanteze costuri competitive.

Astfel, din 2000 şi până în 2009, Beijingul a crescut producția cu 77%, ajungând la 129.000 de tone pe piață, în timp ce restul lumii s-a oprit la 3.000. Monopolul nu s-a limitat la extracție. Garantând costuri de prelucrare foarte mici, China a determinat atât Apple, cât și mari grupuri americane legate de componente militare să își mute fabricile pe teritoriul lor. Admiterea acestei totale impotențe a Statelor Unite  rezultă dintr-un raport din 2018 în care Pentagonul acuză China că a impus un adevărat monopol, devenind singurul furnizor de componente cheie pentru construcția de muniții și rachete.

Raportul, destinat Casei Albe, subliniază faptul că neodimul, esențial pentru construcția super magneților, sau alte metale esențiale pentru controlarea rachetelor sunt produse exclusiv în China, fiind acum indisponibile pe piața americană. Iar America nu este în stare să iasă din acest punct mort.

Toate scutirile și stimulentele fiscale oferite companiilor americane pentru a le determina să investească din nou în producția de pământuri rare se ciocnesc în mod esențial cu legile pieței. În teorie, pământurile rare nu sunt greu de găsit. Ar fi suficient să le extragem din zăcămintele din Vietnam, Brazilia, India, Australia, Canada și Groenlanda, să le prelucrăm și să le transformăm în semi-componente. Pentagonul avertizează însă că, a reporni de la zero acea mașină de producție ar însemna un cost „prohibitiv” pe care nici o subvenție sau scutire de taxe nu îl poate suporta. Așadar, singura soluţie a administrației Trump este cea de a miza pe zăcămintele de pe lună, deschizând porţile către un viitor care va garanta nu numai aprovizionarea cu pământuri rare, dar și monopolul tuturor resurselor provenite de pe Lună și din alte frontiere ale explorării extraterestre. Marte și asteroizi incluși.