Evenimentele feroviare nefericite care au avut loc în cursul zilei de luni au readus în mijlocul atenţiei starea deplorabilă în care se află căile ferate din România.

Deşi ministrul Radu Berceanu spunea după incidentul petrecut lângă Craiova că este foarte posibil să fie vorba de o „mână criminală” care să fi provocat deraierea unui tren cu 300 de persoane, din declaraţiile mai multor oficiali ai ministerului şi ai CFR SA reiese faptul că menţinerea trenurilor pe şine este mai mult o chestiune de noroc.

Banii alocaţi sunt puţini, dar nici aceştia nu ajung „în şine”

Subsecretarul de stat în Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, Constantin Axinia, a declarat pentru capital.ro că deşi infrastructura feroviară ar avea nevoie de circa 1,1 miliarde de euro anual pentru reabilitare şi întreţinere, abia 20% din aceşti bani ajung la CFR SA, compania care are în gestiune reţeaua de căi ferate.

De asemenea, preşedintele Federaţiei Naţionale Drum de Fier, Sorin Dobrescu, este de părere că nivelul de 8% din bugetul Ministerului Transporturilor alocat pentru Căile Ferate este insuficient. „În Cehia, 36% din bugetul Ministerului Transporturilor este destinat reţelei feroviare, În Austria 60%, iar în Franţa 42%. Numai la noi sunt repartizate 8 procente. Este şi normal ca infrastructura feroviară să se afle în această stare dacă banii nu ajung la noi”, a spus Dobrescu.

Reparaţiile periodice lipsesc

Directorul general al CFR SA, Ion Garoseanu, a precizat că este foarte dificil de apreciat vechimea medie a şinelor de cale ferată instalate. Garoseanu a spus că „din toată lungimea reţelei de cale ferată, anumite porţiuni sunt schimbate frecvent, în funcţie de uzură”. Şeful CFR SA a explicat că acest lucru se face conform unor norme interne, stipulate prin instrucţiuni de lucru. Totuşi, reprezentanul companiei feroviare a adăugat că „nu există un inverval anume, dar în general, la 5 ani sunt desfăşurate operaţiuni de reparaţie şi întreţinere a liniei”. Directorul general al CFR SA a mai spus, pentru capital.ro, că şinele sunt verificate zilnic de către revizorii de cale ferată, fiecare linie fiind împărţită în districte (unităţi de bază care gestionează un numit număr de kilometri de şine).

„Angajaţii desemnaţi trebuie să verifice zilnic starea de siguranţă a liniei, iar conducătorii unităţilor regionale trebuie să raporteze lunar un anumit număr de kilometri de linie verificată”, a menţionat Ion Garoseanu. „Intervalul de timp în care trebuie intervenit pentru întreţinerea căii ferate diferă în funcţie de zonă. În general, acest lucru se face din 4 în 4 ani, adica schimbarea şinelor cu totul. Dacă nu se face acest lucru, şina îmbătrâneşte, iar traversa se deteriorează, a explicat la rândul său, Sorin Dobrescu.

Liderul sindical a adăugat că deşi reparaţiile trebuie făcute, în realitate acest lucru nu s-a întâmplat aproape deloc. „În 2009 au fost schimbaţi 0 km de şină, în 2008 tot 0, iar în 2007 au fost schimbaţi 8 km. de şină. Adica au suferit reparaţii capitale” a explicat Sorin Dobrescu.

Viteză mică, pentru a evita accidentele

Preşedintele Federaţiei Naţionale Drum de Fier a declarat că limitele de viteză impuse pe căile ferate din România au principal rol evitarea accidentelor. „Limita de viteză impusă trenurilor are un singur scop: să nu dăm cu ele pe jos!”, a spus Dobrescu. Acesta a menţionat că atât în cazul acidentului din judeţul Cluj, unde luni a deraiat un tren de marfă ce transporta motorină, cât şi în cazul incidentului de lângă Craiova, cauzele ar putea fi „ori starea proastă a liniei, ori a vagoanelor”.

Un sistem feroviar vechi şi deteriorat

Potrivit Programul Operaţional Sectorial de Transport 2007-2013, din cauza gradului avansat de uzură al căii ferate şi a structurilor asociate (sisteme de semnalizare, comunicaţii şi control), viteza maximă de deplasare este restricţionată pe mai multe rute. Circa 27% din reţeaua de cale ferată are o restricţie de viteză de 50 km/h, în timp ce pe încă 39% din reţea viteza maximă este restricţionată la 80 km/h.

Ca măsură a condiţiilor de deteriorare a reţelei de cale ferată, numărul restricţiilor de viteză a crescut în ultimii ani de la circa 400 de kilometri în 1995, la peste 600 de kilometri în prezent. S istemul de transport feroviar suferă de o lipsă cronică a întreţinerii, evidenţiată de-a lungul anilor, iar sumele de bani necesare reabilitării sistemului feroviar sunt greu de apreciat. Programul de reabilitare a infrastructurii feroviare a început în anul 1999 cu tronsoanele Bucureşti – Câmpina (90 de kilometri, finalizată), Câmpina – Predeal (40 de kilometri) şi Bucureşti – Constanţa (225 de kilometri).

În anul 2001, aproximativ 4.000 de kilometri de cale ferată au fost propuşi reabilitării. Aceştia reprezintă aproximativ 30% din întreaga reţea.Pe de altă parte, majoritatea locomotivelor au o vechime medie de 30 de ani, în timp ce vagoanele pentru pasageri au o vechime de circa 25 de ani, ceea ce înseamnă depăşirea mediei de viaţă de 20 de ani.