În noiembrie, ţara noastră va trece pentru prima dată prin focul alegerilor pentru Parlamentul European (PE). Ce teme „grele“ vor fi abordate în campania electorală?

Până acum, România a avut doar statut de observator, partidele parlamentare desemnându-şi reprezentanţii la Strasbourg. După aderare, euroobservatorii au devenit automat europarlamentari. Pe 25 noiembrie, prin votul electoratului, va fi aleasă o nouă garnitură. Mandatul unui deputat în PE este de cinci ani. Europarlamentarii români care vor fi aleşi în  toamnă vor avea un mandat de numai doi ani. În legislatura 2004-2009, cele 27 de state membre au trimis 785 de parlamentari la Strasbourg. Numărul deputaţilor este diferit de la ţară la ţară, în funcţie de numărul de locuitori. Fiecare stat beneficiază de un număr fix de locuri, de la cinci, în cazul Maltei, până la 99 pentru Germania. România are la Strasbourg 35 de deputaţi, reprezentând astfel a doua forţă politică din PE, din zona Europei Centrale şi de Est, după Polonia, care are 54. Din 2009, toţi europarlamentarii, indiferent de ţara pe care o reprezintă, vor avea acelaşi salariu, respectiv 7.000 de euro/lună, la care se adaugă diurna şi o serie de alte indemnizaţii.

Pentru unii dintre politicienii ce se vor înscrie în cursa electorală, salariul de 7.000 de euro este o miză foarte mare. Pentru electorat, însă, miza constă atât în subiectele ce vor fi dezbătute în campanie, cât mai cu seamă în modul în care aleşii noştri vor reprezenta interesele ţării la Strasbourg. „Cea mai mare parte a subiectelor discutate de instituţiile comunitare – Comisie, Consiliu sau PE – ne vizează în mod direct. Campania pentru PE este o şansă de a aduce în prim-plan problematica europeană. Această dezbatere nu e utilă doar pentru a creiona mandatul europarlamentarilor români, ci şi pentru integrarea deplină a României în mecanismele comunitare“, susţine Leonard Orban, comisar european pentru Multilingvism.

Pe lista „subiectelor grele“ se numără: cheltuielile pentru Politica Agricolă Comună, politica de coeziune, creşterea competitivităţii în cadrul UE, politica energetică etc. Vor fi aceste teme abordate de politicieni în campania pentru PE? „Din păcate, tendinţa este de a îndrepta dezbaterile tot pe teme de politică internă. Dovada este că pe liste sunt politicieni cu mai puţină experienţă în ceea ce priveşte tematica europeană“, afirmă Monica Iacob-Ridzi, membră PD şi membră în Comisia pentru control bugetar din cadrul PE. În opinia acesteia, principala temă este cea referitoare la bugetul UE. Monica Iacob-Ridzi consideră că temele de natură economică se împart în două categorii: cele referitoare la banii pe care România îi poate accesa de la UE, în vederea derulării programului de integrare, respectiv pentru reducerea decalajelor de dezvoltare faţă de celelalte state, şi cele referitoare la banii pe care ţara noastră trebuie să-i dea la bugetul UE, în calitate de stat membru. „Dacă în ceea ce priveşte banii pe care îi putem accesa avem o serie de întârzieri, fiindcă instituţiile româneşti nu au făcut toate eforturile care erau necesare, în ceea ce priveşte contribuţia României la bugetul UE, aici nu este niciun fel de întârziere. Din acest motiv, este foarte important ca România să aibă o balanţă pozitivă, mai ales că avem foarte mult de recuperat ca nivel de dezvoltare, în toate domeniile“, susţine Ridzi.
Adrian Ciocănea, secretar de stat la Departamentul pentru Afaceri Europene, membru PNL, consideră că principala temă care ar trebui abordată în dezbaterile publice este creşterea competitivităţii României, în calitate de stat membru al UE. „Ţara noastră are nevoie de o creştere accelerată pentru a reduce decalajele faţă de media UE. Aceasta se poate realiza prin competitivitate economică: fiscalitate redusă, un mediu de afaceri prietenos, aplicarea inteligentă a regulilor ajutorului de stat, inclusiv pentru accesul mai simplu la fondurile europene şi prin competitivitate instituţională şi administrativă. De asemenea competitivitatea individuală este importantă, adică investiţiile în cercetare, reducerea contribuţiilor sociale şi asigurarea liberei circulaţii etc.“, spune Ciocănea.

Reprezentantul PSD Vasile Puşcaş, fostul negociator-şef cu UE, susţine că: „Deosebit de importantă este reforma Politicii Agricole Comune, care se concentrează asupra pe creşterii competitivităţii pe piaţă, reducerii preţurilor de bază, a compensaţiilor destinate fermierilor şi asupra accesului cât mai larg pe piaţa globală“.
Aşa cum sunt expuse, temele economice care ar putea să ţină trează atenţia electoratului sunt prioritare pentru România. Odată cu creşterea febrei electorale, este foarte posibil ca aceste subiecte serioase să fie aruncate din vârtejul bâlciului românesc.   

Scopuri

„Dezbaterea nu e utilă doar pentru a creiona mandatul europarlamentarilor români, ci şi pentru integrarea deplină a României în mecanismele comunitare.“

Leonard Orban, comisar european pentru Multilingvism

Reportaj

Când se defectează maşina de vot 

La Strasbourg este sesiune plenară. Semnalul sonor anunţă că peste puţin timp începe şedinţa de vot. Parlamentarii se grăbesc pe culoarele lungi şi înguste din Winston Churchill (corpul în care se află birourile deputaţilor) şi se înghesuie în lifturi. Au de trecut o pasarelă peste râul L’ill. Aceasta leagă clădirea de birouri de construcţia din oţel şi sticlă care adăposteşte sala unde se reuneşte plenul. La parter, sunt aşezate în amfiteatru locurile pentru parlamentari. Etajul este rezervat vizitatorilor care doresc să asiste la şedinţele Parlamentului. Aula este plină ochi. Murmurul se stinge treptat. Începe şedinţa de vot. Pe un monitor imens se afişează numărul articolului din textul care urmează să fie supus la vot. „Atenţie, se deschide votul!“, răsună anunţul făcut de preşedintele şedinţei şi nici nu apuci bine să te dumireşti că votul s-a închis. Totul merge pe bandă rulantă şi e suficientă o clipă de neatenţie ca să votezi altfel decât ai fi dorit. De sus, în funcţie de luminiţa care este aprinsă în dreptul mesei fiecărui parlamentar, îţi dai seama cum a votat acesta. În general, reprezentanţii fiecărui grup politic sunt reuniţi într-o anumită zonă a sălii, iar beculeţele au aceeaşi culoare. La un moment dat, un freamăt străbate aula. Unul din amendamente a căzut la un vot diferenţă. Dar se merge mai departe. Pe ordinea de zi mai sunt multe texte care trebuie să treacă prin Parlament şi nu e timp de pierdut. După câteva minute, unul dintre deputaţii italieni se ridică în picioare şi cere cuvântul: „Vă rog să trimiteţi pe cineva să-mi repare maşina de vot. Nu funcţionează!“.