Capital continuă campania „IMM-ist în România“ și vă prezintă problemele concrete de care se lovesc micii întreprinzători în activitatea lor de zi cu zi, dar și posibile soluții identificate de aceștia. Feliciu Paraschiv se încăpățânează ca lanțul lui de opt supermarketuri Paco să reziste pe o piaţă locală de retail alimentar dominată de multinaţionale. Plătește salariile a 220 de angajați, caută să pună în rafturi cât mai multe produse românești și continuă planurile de dezvoltare: vrea ca până la sfârșitul acestui an să mai deschidă încă două magazine de proximitate. Dar în cale îi stau de multe ori (mai ales) indiferența autorităților și ne­păsarea funcționarilor publici, plă­tiți, culmea, tot din banii contribuabililor. „În ultimii 20 de ani, în fiecare an, am construit, am extins sau am modificat un spațiu comercial. Așa greu ca anul acesta nu a fost niciodată: și mai multe acte, și mai multe fotocopii inutile duse la o mulțime de instituții, care vor zace inutil în zeci de dosare prăfuite de acum înainte“, arată o realitate de business directorul Paco. Să vedem ce le mai reproșează antreprenorul autorităților:

Plimbaţi de la o instituţie a statului la alta

Zeci de hârtii inutile de la diferite instituții (cu taxele aferente, evident) în fotocopie trebuie depuse la alte institutii ca să poți obține o autorizație care-ți folosește la altă instituție și așa mai departe. Unele taxe sunt hilare: timbru fiscal de 2 lei pentru care trebuie să străbat cu mașina jumătate de oraș… se întreabă cineva cât combustibil consum pentru el și cât timp pierd? Nu putem să plătim toate aceste taxe într-un singur loc? Cândva funcționa „Biroul Unic“ pe lângă Camera de Comerț și Industrie. Nu trebuia să mai mergem pe la toate instituțiile pentru aprobări, se rezolvau toate într-un singur loc. Acum nu mai funcționează și umblăm iar din poartă în poartă pentru avize și aprobări. Anul acesta am avut două lucrări de construire și una amplă de renovare, iar pentru fiecare dintre ele obținerea autorizației a durat în jur de opt – nouă luni. Iar construcția în sine între două și trei luni. 

Aroganța functionarului public și taxele mari

Legea „functionarului public“ l-a făcut pe acesta suprem, un Zeus al hârtiilor. Nu faci ce-ți spune, comentezi, ți-a închis ghișeul în față și te trimite la plimbare. Cei care au trecut prin asta înțeleg. Avem nevoie de o lege care să simplifice și să anuleze lucrurile inutile care îngreunează dezvoltarea mediului de afaceri, birocrația inutilă. Guvernul Cioloș a încercat să facă ceva, dar nu cred că a reușit. O altă problemă o reprezintă taxele și impozitele care sunt destul de mari. Dacă mâine închid afacerea și vând tot trebuie să plătesc 20%(9%) TVA la tot ce încasez, plus 16% impozit pe venitul încasat, plus 16%(5% anul acesta) impozit pe devidente. Mai exact sunt asociat cu statul în afacerea mea aproape 50%-50%, dacă iau în considerare faptul că nu o să pot să vând la valoarea de inventar și voi mai avea pierderi (doar eu) cauzate de vânzarea bulk. E mult ca și din munca unui angajat 70% să plece la stat (ca taxe, impozite, contribuții, etc. la salariu), apoi din banii cu care rămâne și cu care cumpără ceva mai pleacă 9/20% TVA tot la stat. Și așa mai departe… În pâinea cumpărată, de exemplu, mai sunt niște bucăți din impozitul pe profit al tuturor celor ce fac parte din lanțul de producție, fabricare , comercializare. În comerț ce să va mai spun, numai anul acesta s-a dat Legea 321, Legea risipei alimentare, Legea caselor de marcat cu jurnal electronic, etc.   

Presiunea este din ce în ce mai mare pe IMM-uri 

Marile concerne și corporații accelerează și forțează continuu piața din România, fără să țină cont de nimic, ceea ce creează o presiune mare la întreprinderile mici și mijlocii. Nici dacă faci totul ca la carte nu ai 100% șanse de reușită, cum ar fi logic, pentru că e posibil ca un brand puternic, notoriu la nivel mondial sau european să te eclipseze instantaneu. Poți fi chiar și mai bun, tot nu ai cum să faci față coloșilor, fără cheltuieli suplimentare și pierderi importante. Avem nevoie de protecție. Legiuitorul tre­buie să protejeze companiile ro­mânești, ele sunt companiile care nu-și exportă profitul, și-l lasă pe tot în România, ba mai mult, îl reinvestesc aici. Avem nevoie de reducerea birocrației, reducerea fiscalității și protecție din partea statului. Reducerea fiscalității ar impune reducerea cheltuielilor bugetare pentru a păstra un echilibru financiar, care la rândul lor ar avea ca efect reducerea birocrației, adica reducerea numărului de funcționari publici care întrețin de fapt birocrația fără precedent din România. Suntem într-un cerc vicios pe care numai guvernanții pot să-l desfacă.

Te-ar putea interesa și: