Toti cei vizati au fost indignati de faptul ca publicarea averii i-ar expune unor atacuri banditesti. Ca familiile si casele le-ar fi in pericol si ca ar deveni o tinta preferata pentru hoti. Mai mult, s-a amintit chiar faptul ca exista deja un cadru legislativ suficient care obliga ministrii si parlamentarii sa-si declare averile la inceputul si la sfarsitul mandatului. Ceea ce este foarte adevarat cu exceptia faptului ca legea nu a fost, de fapt, aplicata nici macar un minut din momentul in care a intrat in vigoare. Comisiile de control nu au fost infiintate niciodata, astfel ca nu avea cine sa verifice daca ce au declarat demnitarii se potriveste cu ce au in realitate.
In fapt, intregul Parlament, Guvernul si alesii locali sunt pur si simplu terorizati si scandalizati de ideea ca cineva le-ar putea cere socoteala. Ca publicului i s-ar crea o mica portita prin care sa-si arunce ochii in lumea demnitarilor de rang inalt, mijlociu sau fara rang. Ideea ca apartin unei rase superioare este adanc infipta in capul celor cu functii pe bani publici. De la primarul care interzice subordonatilor sa discute cu presa pe orice subiect, la parlamentarii care tin secrete preturile de la cantina si numarul de masini de serviciu, pana la ministrii care interzic furnizarea oricarei informatii, cu exceptia celor comunicate de ei personal. Amenintarea hotilor este o copilarie. Publicarea averilor ar ameninta insusi statutul privilegiat al acestor oameni, sistemul care i-a creat si i-a propulsat pe scaunele din Palatul Parlamentului, in fotoliile de ministri, la conducerea institutiilor statului.
Premierul Adrian Nastase a initiat modificarile legii privind declararea averilor din nevoia de a-si repara imaginea sifonata de scandalul Armagedon II. O discutie publica privind averile persoanelor cu functii in sistemul bugetar ar atenua impresia deplorabila produsa de vilele imense si masinile de lux aparute peste noapte in proprietatea unor oameni care declara ca nu au alte venituri in afara celor din salariu. Dar este putin probabil ca proiectul aflat acum pe mesele senatorilor se va transforma in lege intr-un viitor apropiat. Nu pentru ca n-ar fi o propunere buna ci pentru ca nu se potriveste deloc cu mentalitatea oamenilor care ar trebui sa-l voteze.
Pe termen scurt, scopul a fost atins: opinia publica a receptionat mesajul potrivit caruia clasa conducatoare va da socoteala. Pe termen lung insa, lipsa de transparenta, aroganta si lacomia celor aflati in functii publice vor continua sa roada sistemul din interior, atata timp cat nu va exista nici cea mai vaga urma de raspundere asociata cu ideea de putere. Nimeni, niciodata, in istoria postdecembrista, nu a dat socoteala pentru greselile, prostiile si actele de coruptie din timpul mandatului.
