Nu toţi emitenţii de la bursă funcţionează după aceleaşi reguli, atunci când vorbim de factorii care le influenţează evoluţia.
Dacă, în marea majoritate a cazurilor, percepţia asupra companiilor listate este influenţată în primul rând de propria lor evoluţie, există şi excepţii. Societăţile al căror acţionar majoritar este statul, căci despre ele este vorba, reprezintă un caz aparte la bursă, mai ales că, în România, ele nu au ajuns pe piaţa de capital ca urmare a performanţelor, ci ca urmare a unei decizii administrative mai degrabă. Situaţia actuală, în care statul încearcă, cu mai mult sau mai puţin succes, să le privatizeze, are un impact foarte puternic asupra preţurilor acţiunilor. Mai ales în condiţiile în care, de fiecare dată, aceste încercări s-au soldat cu eşecuri. Bineînţeles, nu putem include aici Transelectrica, pe care statul nu are nici un interes să o vândă acum.
Nu numai privatizările au impact asupra titlurilor companiilor de stat, ci şi bâlbâielile legislative extrem de frecvente şi, în multe cazuri, chiar şi declaraţiile demagogice ale politicienilor.
Cel mai recent exemplu de bâlbâială din partea Parlamentului se referă la Oltchim. După doi ani în care conducerea societăţii şi acţionarii minoritari şi-au scos ochii în instanţă pe tema transformării în acţiuni a creanţelor statului, obosiţi de lupte, aceştia erau pe cale să se împace. Din păcate, a venit o lege ciudată, adoptată de Parlament, cu formulări neclare, şi care nici măcar acum nu se ştie nici ce a urmărit, şi nici cum se va aplica. De altfel, Oltchim este cazul cel mai ilustrativ pentru avantajele şi dezavantajele pe care le oferă faptul că acţionar majoritar este statul. Avantajul a fost, până în 2003, că firma a putut avea acces la credite garantate de Ministerul Finanţelor. Dezavantajul, faptul că este la dispoziţia măsurilor politicienilor.
