După traversarea frontierei în Ungaria, călătoria devine în general mai plăcută, graţie unei generaţii de construcţii de autostrăzi încununate de succes, parte din ele finanţate de sectorul privat.

În următorii ani întreaga regiune va necesita investiţii similare de zeci de miliarde de euro pentru a-şi moderniza infrastructura depăşită din perioada comunistă, incluzând-o pe cea de transport, apă, deşeuri, spitale şi din sectorul energetic (în special sectorul energiilor regenerabile).

Cu toate acestea, criza financiară şi necesitatea unei consolidări fiscale ulterioare au limitat posibilitatea guvernelor de a plăti pentru aceste proiecte. În aceste condiţii, factorii de decizie, băncile şi societăţile de construcţii reevaluează cum va fi finanţată infrastructura secolului al XXI-lea.

Fondurile Uniunii Europene structurale şi de coeziune – o sumă de 170 de miliarde de euro destinată pentru ca ţările est-europene să ajungă din urmă statele occidentale mai bogate – vor continua să fie o sursă esenţială de finanţare a infrastructurii pentru regiune.

Polonia s-a dovedit extrem de competentă în a absorbi aceste fonduri. Azi, ţara seamănă cu un imens şantier, pe măsură ce îşi modernizează infrastructura sa îmbătrânită de drumuri, în cadrul pregătirilor pentru Campionatul european de fotbal din 2012.

Cu toate acestea, fondurile UE nu se vor dovedi suficiente pentru a umple întregul gol, dat fiind faptul că ele nu sunt potrivite pentru toate proiectele şi nu sunt disponibile pentru statele nemembre ale UE, în cazul cărora Banca Europeană de Investiţii (BEI) şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare joacă un rol crucial.

Pe de altă parte, scrie FT, parteneriatele public-privat /PPP/, prin care guvernele şi sectorul privat împart riscul de a plăti, construi şi opera infrastructura, pot deveni din ce în ce mai obişnuite, în condiţiile în care ele ajută la minimalizarea pierderilor din bilanţ.

În pofida unor excepţii, cum ar fi Polonia şi Ungaria, PPP devin doar acum larg răspândite în Europa Centrală şi de Est.

Deşi această situaţie se explică parţial prin efectul de evicţiune /crowding out effect/ al finanţării ‘libere’ exercitat de UE, experţii susţin că reflectă şi o lipsă de înţelegere instituţională a acestor proiecte complexe în unele ţări, pe care acestea se grăbesc acum să o îmbunătăţească.

Criza a făcut însă finanţarea mai costisitoare şi totodată mai dificilă demararea unor proiecte foarte mari. ‘Anterior, un proiect PPP normal putea fi finanţat – să zicem – de cinci bănci diferite’, explică Diana Neumueller-Klein de la grupul austriac de construcţii Strabag . ‘În timpul crizei, instituţiile financiare au început să-şi diversifice riscurile şi anume prin finanţarea unor părţi mai mici de proiect. Drept urmare, este nevoie de mai multe bănci pentru finanţare’, adaugă ea.

Cu toate acestea, actorii din industrie remarcă că finanţarea pentru mai multe proiecte PPP a fost asigurată chiar şi în punctul culminant al crizei, aşa cum s-a întâmplat cu un tronson din autostrada M6 din Ungaria, în valoare de 520 de milioane de euro.

Deşi este în prezent necesar ca partenerii privaţi să aducă mai mult capital, băncile rămân dispuse să finanţeze proiectele atât timp cât cadrul legislativ şi de reglementare este bun, iar proiectele sunt bine concepute.

Pe de altă parte, o decizie din septembrie anul trecut a noului guvern al Slovaciei, de a abandona o propunere privind un PPP în valoare de 3,3 miliarde de euro pentru primul tronson din autostrada D1 a subliniat riscurile politice de a face afaceri în regiune.

Între timp, în ţara vecină, Ungaria, premierul Viktor Orban a promis să suspende sau să renegocieze proiectele PPP care nu demaraseră încă.
SURSA: Agerpres