Anul 2008 a însemnat o dezamăgire în raport cu aşteptările jucătorilor de pe piaţa farmaceutică: în tradiţia recentă a economiei de piaţă, pentru farmaceutice cel mai bun an din întregul ciclu electoral era cel în care se ţineau alegerile, graţie disponibilităţii mai mari a sistemului public de sănătate de a contribui din resursele proprii la acoperirea costurilor suportate de consumatori. Dezamăgirea a fost cu atåt mai mare cu cåt venea după cåţiva ani de creştere semnificativă şi după o perioadă de întărire a leului faţă de monedele de referinţă, dolarul şi euro, perioadă care favoriza activităţile de import, majoritatea medicamentelor de pe piaţa romånească aparţinånd acestei categorii de produse. În ianuarie 2007, leul se tranzacţionase, în medie, la o valoare de 3,39 de unităţi faţă de euro; un an mai tårziu, în ianuarie 2008, cursul coboråse la 3,69 de lei pentru un euro, în vreme ce media aferentă lunii noiembrie 2008 a fost de 3,77 de lei pentru un euro.
Pentru anii următori, evoluţia pieţei va fi în continuare determinată de cerere sau, mai bine-zis, de nevoi (care, din punctul nostru de vedere, sunt mari şi satisfăcute doar parţial, iar rata medie de creştere anuală pe termen lung de 12,5% este semnificativă pentru această tendinţă) şi de măsura în care aceste nevoi sunt solvabile.
Pentru 2009, un lucru este aproape cert: impactul crizei financiare globale pe plan local, care va determina un nivel de resurse disponibile mai scăzut, măcar în comparaţie cu aşteptările anterioare. În această situaţie, definitorie va fi abordarea noilor decidenţi din sistemul public de sănătate care vor prelua poziţiile de decizie în urma alegerilor de la sfårşitul acestei toamne; această abordare presupune două categorii de decizii importante.
În primul rånd, este vorba de nivelul resurselor disponibile în sistemul public, ştiindu-se faptul că ceea ce nu este acoperit din sistemul public trebuie acoperit din buzunarul privat al companiilor din domeniul farmaceutic. În al doilea rånd, un rol important îl vor juca modalităţile de utilizare optimă a resurselor limitate din sistemul public, începånd cu preţurile medicamentelor şi terminånd cu numărul şi proporţia în care costul acestora este acoperit.
Ca atare, ştiind că jucătorii de pe piaţă au devenit mai prudenţi după criza din 2008 şi apreciind că factorii de decizie vor avea nevoie de circa şase luni de zile pentru a formula decizii semnificative, anticipăm pentru piaţa farmaceutică o creştere procentuală de o singură cifră în lei, ceea ce în condiţiile unei uşoare deprecieri a acestuia va însemna stagnare în euro.
Petru Crăciun este director general al companiei de consultanţă în domeniul farmaceutic Cegedim
