În timp ce unii se chinuie să îndeplinească criteriile dure de intrare în zona euro, alții nu știu cum să facă să renunțe. Până acum niciun stat din cele 17 care au adoptat moneda unică nu a anunțat, în mod oficial, că dorește să revină la vechea monedă. Și chiar dacă ar vrea, nu există în tratatele Uniunii Europene astfel de norme. Totuși, în câteva dintre statele vestice numărul persoanelor care ar dori renunțarea la moneda unică este în creștere de la an la an. Cel puțin asta reiese dintr-un sondaj recent publicat de cotidianul francez La Croix: 43% în Germania (faţă de 39% în iunie 2012), 38% în Spania (faţă de 25%), 35% în Italia (faţă de 28%). În Franţa, procentajul celor care și-ar dori revenirea la fosta monedă scade la 33%, de la 35% în 2012. Pare greu de crezut că, după cei cinci ani de criză financiară în care s-au aruncat sute sau chiar mii de miliarde de euro în salvarea unor state care au derapat, taman acum să iasă din euro spaniolii ori italienii sau chiar germanii.

În ultimii doi-trei ani, aceste țări, considerate inițial „nucleul zonei euro“, au ajuns acum să se dușmănească, să fie învrăjbite. Germanii nu mai vor să ducă greul și să achite nota de plată a grecilor, spaniolilor sau italienilor. Presa germană deja se întreabă dacă nu cumva a sosit momentul pentru o nouă formațiune – o Uniune Europeană II -, cu noi regului şi legi şi fără statele prea slabe pentru acest club. Dezbaterea este destul de aprinsă acum, cu doar câteva zile înainte de alegerile din Germania – moment în care scriu acest text. Unii critică „politica distructivă“ a cancelarului Angela Merkel și consideră că dacă se prăbușește moneda europeană va cădea întreg edificiu european. Iar lucrul cel mai apăsător pentru marile state europene rămâne nivelul ridicat al datoriilor publice: 85% în Germania, 91% în Franţa, 92% în Spania, 95% în Italia. Pe lângă datorii și deficite excesive, lipsa locurilor de muncă și ratele ridicate ale șomajului, mai ales în rândurile tinerilor, sunt pietrele de moară ale actualei formațiuni europene.

Până vom afla dacă germanii merg în continuare pe mâna doamnei Merkel, autoritățile române ar face bine să pregătească un plan B. E bine că „s-a renunțat“ la 2015 – an pentru trecerea la euro, dar nu trebuie să ne culcăm pe-o ureche. Știu, pare utopic întrucât dacă ei se cred „too big to fail“ (prea mari pentru a cădea), noi suntem „prea mici pentru a fi luați în seamă“. Dar vom avea și noi un cuvânt de spus la momentul zero și nu ar trebui să mai facem greșelile din 2004.

Ciprian Mailat,
redactor-șef adjunct Capital

"Acest articol a apărut în ediţia print numărul 38 a revistei Capital din săptămâna 23 -29.09.2013"


Te-ar putea interesa și: