Statul s-a împrumutat în dolari în ianuarie 2012, atunci când valuta americană costa 3,219 lei/dolar. Astazi, un dolar costă 4,1614 lei. Astfel, costurile din riscul valutar au crescut cu 23%.

De asemenea, în iunie 2008 România a atras, printr-o emisiune de eurobonduri pe 10 ani 780 milioane de euro. Un euro consta atunci 4,17 lei. După care au urmat, aproape în fiecare an alte emisiuni în euro. Astăzi, moneda europeană este cotată la 4,5320 lei. Costurile statului cu împrumuturile în valută au crescut cu 8%. Unele emisiuni, pe termen scurt, au fost deja rostogolite. Însă emisiunile în valută sunt pe termene de 10 ani, în preponderenţă. În februarie statul vrea din nou să se împrumute în euro, pe o perioadă de minimum 10 ani. Suma creditelor scadente în februarie este de 8,5 miliarde de lei, potrivit datelor ministerului de Finanţe, sumă reprezentând împrumuturi atât în lei cât şi în euro.

Scadenţe de 7 mld. lei în ianuarie

Ministerul Finanțelor are câteva vârfuri de plată în acest an, când mai multe emisiuni de titluri de stat în euro lansate pe piața internă ajung la maturitate. La acestea se adaugă și rambursările din contul datoriei externe, astfel încât valoarea ce trebuie rostogolită ajunge la 44 miliarde lei.

Anul începe în forță, cu scadențe în valoare de 7 miliarde lei și continuă în luna februarie când scadențele urcă la 8,3 miliarde lei, cea mai grea lună a anului. Primele două trimestre sunt, de altfel, cele mai dificile; în primul trimestru statul are de achitat 17,8 miliarde lei, iar în cel de-al doilea trimestru 14,7 miliarde lei. Trimestrul al treilea va necesita 9,3 miliarde lei, iar ultimul doar 2,2 miliarde lei. Pentru ianuarie, Ministerul de Finanțe și-a planificat împrumuturi de 4,56 miliarde lei de la băncile comerciale, dintre care 4,2 miliarde lei prin opt licitații de certificate de trezorerie și obligațiuni de stat.

Pentru întreg anul 2016, Ministerul a anunțat că inten­ționează să emită titluri de stat în valoare de 48 – 50 miliarde lei, dintre care până la 15 miliarde lei prin certificate de trezorerie, iar până la 35 miliarde lei prin obligațiuni. De asemenea, MFP are în vedere și lansarea unor obligațiuni în euro, în valoare de aproximativ 3 miliarde euro.
Titlurile de stat care vor fi emise anul acesta ar trebui să aibă o structură a maturităților în proporție de 30% pe termen scurt și restul de 70% pe termen mediu și lung.

Creditele statului, pe termen scurt

Unul dintre riscurile care erau asociate cu România în urmă cu doi – trei ani era chiar maturitatea prea scurtă a emisiunilor, drept pentru care a început un proces de lungire a scadențelor. Perioada a fost bună în ultimii ani pentru acest lucru datorită dobânzilor reduse practicate pe piețele europene și pe cea americană, situație care nu se va schimba semnificativ în 2016 și probabil nici anul viitor. Există însă premisele majorării dobânzilor pe măsură ce economiile își revin; anul acesta americanii vor majora ușor dobânda de referință, în timp ce Banca Centrală Europeană mai așteaptă. O altă parte pozitivă este că titlurile de stat sunt primite bine de către investitorii instituționali în perioadă în care mediul de afaceri este dominat de temeri referitoare la încetinirea creșterii economice din China și de efectele scăderii prețului la petrol. Titlurile de stat sunt instrumente stabile, care oferă randamente mici, dar sigure.

Pe lângă refinanțare și plata dobânzilor aferente datoriei, Ministerul de Finanțe mai are de acoperit și deficitul bugetar stabilit la 2,8% din PIB, adică aproximativ 21 miliarde lei. Intenția oficialilor este de a acoperi jumătate din această sumă de pe piața internă și jumătate de pe cea externă. Pe piața internă ministerul va fi ajutat și de decizia Băncii Naționale a României de a reduce nivelul rezervelor minime obligatorii în valută din prima ședință monetară a anului, decizie care va elibera către băncile comerciale aproximativ 500 milioane euro. Conform semnalelor date de oficialii BNR, este posibil să mai asistăm la reduceri de RMO pe parcursul acestui an.

Datoria externă scade, dar nu și cea publică

Datoria externă totală a țării noastre a ajuns la 91,2 miliarde euro la sfârșitul lunii noiembrie 2015 (ultimele date ale BNR), dintre care 71,6 miliarde euro pe termen lung și 19,6 miliarde euro pe termen scurt. În această sumă sunt prinse toate plățile pe care le are de făcut statul român (Guvern, autorități locale sau centrale, împrumuturi garantate public), cele pe care le are de făcut sectorul privat (în principal liniile de finanțare ale băncilor comerciale), valoarea depozitelor nerezidenților și datoriile BNR (către FMI). Valoarea totală a datoriei externe, 91,2 miliarde euro, este mai mică cu 3,54 miliarde euro față de suma de la finele lui 2014, când se ridica la 94,74 miliarde euro.

Numai că datoria publică a scăzut puțin, în principal prin rambursările realizate de BNR în contul datoriei către FMI (1,4 miliarde euro în primele 11 luni ale anului trecut), în timp ce datoria externă publică a coborât cu 320 milioane euro, iar cea garantată public cu 450 milioane euro.

Problema este că datoria publică (atât cea internă, cât și cea externă) a ajuns la 38,7% din PIB la finele lunii octom­brie din 2015, potrivit ministerului Finanțelor Publice. Chiar dacă nu se ia în calcul vreun derapaj fiscal semnificativ pentru următorii ani, există riscul creșterii dobânzilor, cu efecte directe în serviciul anual al datoriei. Iar aproximativ 10 miliarde lei, cât reprezintă dobânzile achitate într-un an, înseamnă mult pentru un PIB mic precum al nostru.

Datoria a explodat după aderare

La nivel istoric, adică pentru ultimii 26 de ani, datoria publică este aproape de maxime. Dacă anul 1990 ne-a găsit fără datorii publice, împrumuturile statului au crescut constant până la 18,6 miliarde euro în 2006, anul dinaintea aderării la Uniunea Europeană. Per capital, datoria era atunci de 900 de euro, bani pe care fiecare rezindent al României ar fi trebuit să îi returneze, deși în 1990 nu avea nicio datorie. Dar după intrarea în UE și declanșarea crizei financiare, datoria e explodat. Înainte de UE nici accesul la finanțele internaționale nu era deloc facil și nici nevoile bugetare nu erau atât de mari; după aderare, piețele s-au deschis concomitent cu dorința de cheltuială a guvernanților. Chiar și de la FMI am luat o sumă mai mare decât toate cele negociate anterior, respectiv 13 miliarde euro. Așa am ajuns ca în prezent datoria pe locuitor să fie de circa 3.500 de euro, datoria publică totală fiind de 65 miliarde euro.

Iar cea mai mare problemă a datoriei publice este destinația banilor, cea de finanţare a deficitului bugetar și de refinanțare a datoriei publice, în timp ce împrumuturile pentru investiții sunt ca și inexistente. „Politica de contractare a împrumuturilor de stat trebuie să fie orientată către efectuarea de cheltuieli productive şi anume realizarea de investiţii în resurse umane, în infrastructură, în cercetare, investiţii în tehnologie şi tehnică avansată“, se arată în Raportul Curții de Conturi. Situație care nu se va schimba prea curând.

România are în continuare una dintre cele mai mici ponderi a datoriei publice în PIB, mai puțin decât noi găsim doar Estonia cu 10,1%, Bulgaria cu 18,3% și Luxemburg cu 23,6% (date Eurostat 2013 – 2014). Dar pe cât de stabilă pare situația la nivel macroeconomic, pe atât de fragilă este în cazul unor derapaje majore la nivel internațional, cum ar fi criza pe care o anunță mai toți economiștii marilor grupuri financiare. Ori finanțarea deficitului va fi primul sector lovit, ca și debitorii privați cu împrumuturi în valută. La fel de periculoasă este și majorarea deficitului comercial, adică diferența dintre importuri și exporturi, care este estimat să crească pe fondul revenirii consumului intern.

Una peste alta, ar fi bine dacă Executivul ar găsi soluții de majorare a încasărilor bugetare (prin combaterea evaziunii fiscale, nu prin creșterea poverii fiscale) și dacă ar îndrepta banii către investiții. În caz contrar, toată stabilitatea macroeconomică va dispărea peste noapte.

44 miliarde lei este suma pe care Ministerul de Finanțe o are de achitat anul acesta în contul emisiunilor de obligațiuni și titluri de stat

21 miliarde lei este deficitul bugetar stabilit pentru acest an, adică 2,8% din PIB

Obligațiile financiare

Datoria publică a României se ridică la aproximativ 264,7 miliarde lei, respectiv 38,7%, de patru ori mai mare decât în 2007.

Datoria privată (credit neguvernamental total) însumează 218,5 miliarde lei, cu o dinamică de creștere a creditului în lei și scădere a celui în valută.

În perioada 2012-2014 doar 0,1% din datoria publică guvernamentală inter­nă a mers către finanțarea de proiecte de investiții.

Valoarea depozitelor rezidenților cli­enți neguvernamentali se ridica la 237,3 miliarde lei la sfârșitul lui noiembrie 2015.

Datoria externă pe termen scurt (19,6 miliarde euro) reprezintă peste 60% din rezerva valutară a BNR, nivel considerant riscant de mare.