Șoricelul îl întreabă pe hamster: – „Explică-mi și mie, te rog, de ce pe tine oamenii te iubesc, te iau în casa lor, te hrănesc, te lasă să te joci cu copiii, iar pe mine mă vânează și mă otrăvesc, când în esență nu sunt mari diferențe între noi?“ – „Ei, vezi, răspunde hamsterul, acesta este brandingul“. Povestea șoricelului nemulțumit de propria-i condiție începe să semene cu cea cu care se confruntă și promotorii turismului viticol. Dacă în alte țări acesta este foarte bine promovat, la noi abia începe să prindă. Cel puțin asta susțin specialiștii. Însă lucrurile par să se îndrepte, după cum așa reiese din discuțiile cu vinificatorii care se bucură în această perioadă de fiecare turist care le trece pragul. Totodată și statisticile par să fie de partea lor: România este al 13-lea cel mai mare producător de vinuri din lume și deși avem mii de hectare cultivate cu viţă de vie şi aproximativ 140 de crame, mai puțin de jumătate dintre ele practică şi turismul viticol. Declarația îi aparține Alinei Iancu, fondatoarea ReVino.ro, un agregator de tipul Trip Advisor al cramelor din țară, care susține că apetitul românilor pentru vin crește de la an la an. 

În plină creștere

Cunoscut şi sub denumirile de oenoturism sau enoturism, turismul viticol presupune vizite ghidate la crame unde sunt prezentate procesele tehnologice, urmate de degustări pentru un număr de 3-7 vinuri în spaţii special amenajate, precum şi vizite în vie, atunci când starea vremii permite acest lucru. 

Pe plan local, cu toate că peste 60 de crame din țară practică turismul viticol, unele dintre ele mai bine de cinci ani, mai este loc de îmbunățiri. „Multe crame încă ar trebui să-și amenajeze săli de degustare, să construiască mai multe locuri de cazare și să califice personal pentru astfel de servicii. Este foarte greu să găsești oameni educați în domeniu, cum zonele viticole se află preponderent lângă sate“, ne explică Alina Iancu. Ea crede că sunt șanse mari să atragem în țară străinii, în special datorită obiectivelor turistice din vecinătatea cramelor. Și nu doar atât. Conform spuselor sale, anual, câteva crame ajung la circa 1.500 de turiști anual, în timp ce media este de 3-4 grupuri a câte 10-15 persoane, lunar. 

În ceea ce privește cazarea la crame, se pot caza de la 2 și până la 55 de persoane, însă există și locații unde turiștii nu pot rămâne peste noapte. Caz în care, ei pot opta pentru pensiunile și hotelurile din apropiere, iar transportul este acordat la cerere. 

Prețul mediu al unei degustări de cinci vinuri însoțite de o mică gustare rece și apă este de 50 de lei de persoană. „O degustare de vinuri poate ajunge și la 100-200 de lei, atunci când se alege servirea vinurilor de top asociate cu preparate culinare diverse“, mai spune Alina Iancu. Dacă vorbim deja despre un weekend pentru două persoane, care include vizite la două crame, degustări de 10-12 vinuri, trei mese și cazare o noapte la cramă sau în apropierea cramei, deja prețul ajunge la 700 de lei și include și transportul. „Dacă turiștii vor și alte activități pe care le oferă crama, mai scot din buzunar 100-300 de lei pe sejur“, adaugă ea. 

Una dintre cele mai vechi și renumite zone viticole din România este Dealu Mare. Aici, sunt 15.000 ha de viță de vie, iar vinul a atras mulți investitori străini. De-a lungul timpului, podgoria a influențat puternic peisajul subcarpatic și și-a câștigat renumele de „Patria Vinurilor“. Săpăturile arheologice din zonă atestă tradiția viticolă mai veche de 2.000 de ani. La Dealu Mare găsim crame de renume, cum ar fi: Davino, Cramele Basilescu, LacertA Winery, Serve, Vinarte, Cramele Halewood, Cramele Rotenberg, Domeniile Săhăteni, Oenoterra sau Domeniile Dealu Mare Urlaţi. 
Cele mai recente estimări arată că cel puțin 20 de investitori care au văzut potențialul unor astfel de businessuri în România au pariat pe regiuni precum Dealu Mare sau Drăgășani. 

Un business de 3,9 milioane de euro

Povestea S.E.R.V.E (Societatea Euro Română de Vinuri de Excepție) ar putea părea simplă: a pornit în garajul casei, de la primul butaș, pe primul hectar de vie, în primul vas de inox, la primul butoi de stejar, la prima sticlă îmbuteliată într-un șopron amenajat în sala de îmbuteliere, cu entuziasm și multă pasiune. Așa își amintește Mihaela Tyrel de Poix, CEO-ul companiei, de marele debut petrecut în 1994, atunci când a ieșit prima sticlă din gama „Vinul Cavalerului“ pe piață. Ea este cunoscută în lumea viticolă drept „Contesa Vinului“, pentru că a creat, crescut și dezvoltat un business în viticultură alături de răsposatul său soț, contele Guy Tyrel de Poix. În afacerea de familie, s-au investit 500.000 de dolari, iar acum S.E.R.V.E produce anual circa 800.000 de sticle. Anul trecut, pe cele două companii a raportat afaceri de circa 3,9 milioane de euro, cu un proft de 220.000 de euro. Situată la nivelul paralelei de 45°, la fel ca și regiunile Bordeaux și Toscana, aici, microclimatul din Dealu Mare, similar celui mediteranean, oferă viței de vie condiții deosebite de dezvoltare, în special pentru soiurile destinate vinurilor roșii: mai multe zile însorite (în medie, cu 14 zile în plus față de restul țării), ploi moderate și pământ roditor. Fetească Neagră, Merlot, Cabernet Sauvignon și Pinot Noir – doar câteva dintre soiurile care se exprimă cel mai interesant și complex aici, dar amintim şi soiurile albe: Chardonnay, Sauvignon Blanc, Fetească Albă și Riesling. Despre piața românească de vin, Mihaerla Tyrel spune că se află-n plin proces de maturizare și că evoluează într-un ritm mult mai rapid decât alte piețe „tinere“. Ea ar vrea să se pună mai mult accentul pe educarea consumatorilor de vinuri, „pentru a aduce și la noi preocuparea pentru vin la nivelul celorlalte țări europene“. 

Tot în zonă, o altă destinație pentru iubitorii de vinuri este crama Davino, care are anual în jur de 900 de clienți și afaceri de 3 milioane de euro în 2015, cu un profit de 700.000 de euro. Până la finele anului, Dan Balaban, proprietarul Davino, crede că va avea o creștere a cifrei de afaceri de 25%. Aici, el are 68 de hectare în proprietate, 18 lucrate în arendă, și scoate maxim 200.000 de butelii pe an, cu circa 5.000 de kilograme de struguri la hectar, din vie lucrată prin dirijarea creșterii, tăiere în verde și cizelarea strugurilor.

 Noblețea din pahar 

Municipiul Drăgăşani este popular atât în ţară, cât şi în afara ei pentru podgoriile mari și cramele moderne, fiind una dintre cea mai importantă zonă viticolă din Oltenia. Podgoria Drăgăşani se întinde pe o lungime de 60 de km, între Subcarpaţii Getici în nord şi Câmpia Română în sud. Aici, Oliver Bauer își întâmpină plin de voie bună de fiecare dată musafirii, care, din curiozitate se afundă-n crama care-i poartă numele și se lasă fascinați de „jucăriile“ lui, cele mai moderne utilaje în care vinificatorii investesc sume imense. De origine germană, el a venit pentru prima dată în România în 2003, atunci când proprietarii au decis să relanseze Crama Ştirbey şi să iasă pe piaţă, după o pauză de 50 de ani, cu vinurile nu demult apreciate de curţile regale din Europa. Aici, el vinifică soiurile româneşti precum Crâmpoşie, Novac, Negru de Drăgăşăni și Tămâioasă Românească. A rămas în România pentru că, spune Oliver Bauer, oferă nenumărate posibilități. „Pentru cei care vor să fie pionieri într-un domeniu, România este locul ideal. Aici mereu e loc de îmbunătățiri, care pot fi făcute doar de oameni cu experiență care-și doresc să riște și să schimbe ceva. Pentru mine, România se află acum acolo unde era Germania la finele anilor 1970, doar că Germania nu se confrunta cu „exportul creierelor“, mărturisește el. În opinia sa, de când face vin la noi, piața s-a schimbat mult. „Acum, oamenii sunt mult mai conștienți de ceea ce consumă, călătoresc des, colectreză informații și au devenit mult mai critici. Să spunem că vorbim despre o piață matură și despre consumaturori maturi și ăsta este cu siguranță unul din motivele pentru care lucrez de minim 10 ani“, punctează el. Îi place la nebunie aici, crede că România este o țară frumoasă, cu peisaje deosebite și o natură încă intactă și zice că nu s-ar întoarce în Germania.